Din raspunsurile unui parinte

 

In primul rand, ai mila de calculator si... lasa-te mangaiat. Apoi referitor la ortodoxie poate stii, poate nu stii iti voi spune urmatoarea pilda ca sinteza a ortodoxiei: Cuviosul X dupa zeci de ani de asceza si vietuire aspra, dupa nenumarate mangaieri din partea Duhului, moare. Ajunge la poarta raiului pe care o gaseste inchisa. Cu sfiala si cutremur bate. Se aude o voce: Cine esti? Eu sunt X pacatosul, am sosit Doamne. Nu te cunosc! se aude si "sangele" lui X ingheata in vine. Nu deznadajduieste caci era incercat si bate din nou. Aceeasi voce: Cine esti? Eu sunt Doamne monahul X, doar ma sti ca de atata vreme esti cu mine. Nu te cunosc! Cumplite cuvinte, plangerea iadului. Parintele X sta si se tanguieste, gandind la ceea ce poate a gresit in viata. Dintr-o data se lumineaza la fata. Un zambet infloreste pe fata lui. Bate din nou. Aceeasi voce: Cine esti? TU ESTI! Intra!... Te rog sa ierti modul de prezentare. Dar asta-i ortodoxia. "Doamne cand Ti-am dat sa mananci, sa bei..."

Dragă C. Rugăciunea Tatăl nostru este numită și Rugăciune Împărătească. Hristos însuși ne zice: Iar voi când vă veți ruga așa să ziceți: Tatăl... Nu zice Hristos: Iar voi când vă veți ruga ziceți ce vreți... Dar mai zice Hristos: Când va veni Duhul vă va învăța pe voi toate. Să-mi fie cu iertare dar Duhul sălășluiește și lucrează în Biserică. Și Biserica se roagă într-un anumit fel. Duhul Sfânt ne zice: Iar voi când vă veți ruga rugați-vă cu rugăciunea Mea. Căci Duhul este cel ce se roagă în noi cu suspine de negrăit. Nu putem zice: cum a spus Sf. Vasile etc. ci Duhul a spus prin Sfântul Vasile și dacă n-ar fi fost așa ruga lui n-ar fi fost adoptată de Biserică și n-ar fi răzbătut veacurile. Cînd mă rog cu rugăciunea păstrată de la Sf. Vasile nu îl parafrazez etc... ci același Duh din el se roagă din și prin mine. Duh care este același ieri, azi și în veac. Sunt plăcute în fața lui Dumnezeu acele cuvinte și țin de rugăciunea scurtă și deasă de toată vremea. Dar potrivit ritmului rugăciunii, când te vei ridica la rugăciune aceasta trebuie pregătită prin psalmodiere și meditație. Avem nevoie de psalmodiere, de acatiste, de laude etc. Ai grijă la logică. La început zici de rugăciunea Tatăl nostru și apoi vorbești de standardizarea rugăciunii. Tatăl nostru este tocmai rugăciunea standard. Și Domnul o vrea.

Dragă B. Ce spui tu în rugăciunea cu cuvintele tale? De unde ai certitudinea că te rogi cum trebuie și cui trebuie? De unde știi că nu ți-ai format o imagine despre Dumnezeu căreia i te rogi ca unui idol? Ce știi să ceri, de unde știi ce-ți folosește spre mântuire? Cum faci voia lui Dumnezeu în rugăciune? Cum îți tai voia? Aș putea să te întreb până dimineață și răspuns nu ai. Suntem mădulare ale aceluiași trup. Suntem Biserică nu numai în biserică ci tot timpul cît facem voia Domnului. Unde-i Duhul acolo-i Biserica și invers. Suntem Liturghie după Liturghie. Cu pace să ieșim! A duce pacea în lume, a răspândi harul în lume, a răspândi unitatea în lume, unitate ontologică. Unde sunt eu e și Biserica atâta vreme cât în mine suflă același Duh din Biserică. Rugăciunea personală devine rugăciunea ecclesială în același Duh. Ori Acest Duh ne-a arătat cum să ne rugăm în toată vremea (Ceaslov, Molitfelnic, Psaltire, Mineie, Octoih, Penticostar, Triod etc). Pentru rugăciunile sfinților părinților noștri... cum încep credincioșii rugăciunea personală arată clar caracterul ei ecclesial. Este introducerea credinciosului în comuniunea sfinților de aici și de dincolo, în trupul lui Hristos. Nu mai zic de faptul că noi preoții dăm chiar binecuvântare (ca în biserică) și când zicem rugăciunile de seară, de dimineață etc. Nu cumva să ieșim din Biserică, din trupul lui Hristos. Cum Hristos a venit să facă voia Tatălui, noi să facem voia Duhului care vrea să ne rugăm cum trebuie, cui trebuie, cât trebuie etc. Acesta este cadrul despre care vorbeam, cadru care ne pune în libertate. Când te rogi cu rugăciunea Bisericii ești liber de a da seama cum te rogi căci nu greșești. Pe când, când te rogi cu cuvintele tale - nu. Aceasta este închinarea în duh și adevăr. În Duhul Sfânt prezent în Biserică care ne descoperă tot adevărul. De aceea spuneau sfinții că orice formă de mistică aliturgică, neecclesială nu este autentică, e falsă, înșelăciune. Cât de frumos e să știu că suntem una, că și tu și el și toți facem aceeași rugăciune de seară (spre exemplu). Rugăciunea mea capătă forță. Și când mă mai gândesc și la îngeri... mă trec fiorii. Cât de bine că în Hristos suntem una. Nu am ce spune personal lui Hristos. Întotdeauna stau mut de uimire și știu că n-am ce spune. Orice aș spune El știe dinainte, n-am ce cere căci primesc întotdeauna ce îmi este de folos... și nu mai pot de bucurie. Și atunci încep a mă ruga cum mă învață Biserica, a mulțumi cu Liturghie, cu laude, cu dragoste de sărmani, cu ascultare de duhovnic... cu tot. Să ne iubim unii pe alții ca într-un gând să mărturisim. Pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos să o dăm.

Hristos a Înviat! E mare diferența între a face rugăciune și a fi rugăciune, a deveni rugăciune. Starea de rugăciune e o taină la care avem acces doar în măsura experierii ei. Rugăciunea o faci, nu vorbești despre ea. Definiția rugăciunii: dialog de voință dintre om și Dumnezeu din care rezultă un schimb de conținuturi de viață. Și dintr-o dată sfera rugăciunii se lărgește tare mult. Și-i dau toată dreptatea lui Gabriel (citiți-i mesajul Arhanghelului care acum muncește rugându-se și prin aceasta căci munca e voia Domnului, Liturghie). Rugăciunea trebuie prinsă într-un cadru obiectiv, în cadre bine definite, cadre care să vină din afara noastră așa încât să nu dispunem noi de Dumnezeu ci El de noi. Acest cadru este rugăciunea Bisericii, credința Bisericii. Orice rugăciune personală trebuie să fie expresia (experiența) rugăciunii ecclesiale. Nu ne rugăm după voia și mintea noastră. Nu ne punem ca protestanții cu tupeu la discuție cu Dumnezeu. Că s-ar putea să auzim: "Nebunule nu știi ce ceri!". De asta avem cărți de rugăciune, ca expresie a rugăciunii ecclesiale, ca strălucire a Duhului Sfânt. Și cum se roagă dimineața Gabriel așa se roagă și părintele Petru... așa se roagă Biserica și așa Vrea Dumnezeu să ne rugăm. Și fac voia lui și în rugăciune. Efort de voință este și a face rugăciune dar mai ales a fi rugăciune. Supunerea voinței noastre poruncilor lui Dumnezeu, în toată vremea are ca rezultat sfințenia, îndumnezeirea sau a fi rugăciune... "Facă-se voia Ta" se referă îndeosebi la rugăciune care este viață. Dacă ne rugăm puțin este pentru că așa ne este viața, iar dacă viața a ieșit din condițiile ei proprii este pentru că așa ne este rugăciunea... Avem nevoie de acest intermediar creat, care este Biserica, între noi și Dumnezeu cînd ne rugăm. Deci, pentru că vorbim de schimburi de conținuturi de viață, rugăciunea nu aparține numai unei elite de "descărnați". Rugăciunea aparține tuturor celor săraci cu duhul, țăranului simplu, muncitorului, școlarului etc. sau mai bine zis tuturor celor ce-și împlinesc datoria ca pentru Dumnezeu și în legătură cu Dumnezeu. Voia Domnului o poate face oricine vrea aceasta și are puterea primită prin Sfintele Taine. Cât despre "vedere", "unire" și "arderea duhului" toate acestea sunt daruri de sus și reprezintă arderea în interiorul rațiunilor Sfintelor Taine. (Iarăși despre Biserică...) Oricât de "avansat" ai fi cu rugăciunea tot nu o să fi absolvit de pravilă, de rugăciunea cu voce tare, de... Rugați-vă să nu cădeți în ispita părerii de sine. Într-un fel priveam căsătoria nefiind căsătorit, altfel o văd acum căsătorit. La fel și cu preoția. Nu mai vorbiți atât de rugăciune cât faceți-o. Faceți voia Domnului, rugați-vă cu rugăciunea Bisericii.

Draga B., Iti raspund la intrebare. In primul rand sotia ta era mica si nu era responsabila pentru ceea ce au facut cei din jurul ei. Nu-i slabiciunea ei ci a celor din jur. Apoi iti dau o relatare din Proloage unde o vrajitoare trimite la cererea unuia niste demoni asupra altcuiva. Seara s-au intors neputinciosi. Intrebati de ce, au raspuns ca nu au avut nici o putere asupra unui om aflat in ascultare de Biserica, a unui om aflat in partasie cu Hristos. Si s-a convertit vrajitorul. Vezi viata unor sfinti care initial au fost vrajitori. Apoi sa nu uiti sa scoti orice frica de genul acesta din inima ta. Cu cat omul urca mai mult in drumul sau spre Dumnezeu, spre asemanare cu atat cel rau isi face mai mult aparitia. Nu ne temem, pentru ca urcusul inseamna de fapt coboras al smereniei care ni-l aduce pe Hristos in noi si care biruieste intotdeauna. Sa avem frica de a nu ramane afara de Hristos, de Spovedanie, de Împartasanie, de Liturghie. Hai sa glumesc putin (ca vad ca unii au uitat de gluma – le indic o carte superba “Rasul patriarhilor”). Vezi poveste lui Stan Patitul ca-i scrisa de un popa chiar daca atras dupa ciori cu pusca si acestea se aflau intamplator pe turla bisericii. Bucurati-va intru Domnul.

Ma bag si io ca popa-n lapte... Mai fratilor ortodocsi, cu aghiazma mare se boteaza Cosmosul. Natura intreaga care suspina sa fie repusa in starea initiala de dinaintea caderii protoparintilor, se boteaza. Firea apelor se schimba. Intreaga fire a creatiei, nu numai apa, se va schimba la cea de-a doua venire si, precum aghiazma, se va face purtatoarea energiilor dumnezeiesti, a harului si asta din belsug - belsugul ratiunilor divine, a nodurilor dumnezeiesti. Cum sa nu stropim cu ea?! Pai popa cu ce va boteaza casele?! Nu cu agheazma mare?! Si boteaza nu numai casele, ci si grajdurile, si cocinile si cotetele etc pai ce... soarele se intineaza sau noroiul se lumineaza?!... Mai ortodocsilor, mai...

Cat despre Liturghie, care intr-adevar pare incremenita (s-a uniformizat - nu se mai stie canta pe glasuri in functie de glasul invierii, nu se mai citesc rugaciunile de taina la locul lor asa incat crestinul percepe doar franturi din marea rugaciune de multumire etc), ea e odihna Domnului, vesnicul Astazi, vesnicul Eu sunt Cel ce Sunt, Yahve... Nici nu poate fi schimbata caci Cina cea de Taina e Una. Numai noi suntem noi de fiecare data, si chiar si altii... Cand percepem lucrurile asa... suntem pocaiti, adica avem mintea lui Hristos. Metanoia... Cam asa.

Draga B. Ma bucur de bucuria ta. Nu locul mantuieste. Nu ai stat suficient de mult sa vezi toate fețele de pe acolo. Oamenii sunt in lupta peste tot. Si ispitele sunt mai mari in manastire. Si nu stii tu ce-i pe capul nostru, al preotilor. Bucura-te cat poti.

(...) Apoi versurile alea care merg la inima. "Vreau langa Dumnezeu sa fiu mereu..." Dumnezeu sa ma ierte, eu nu vreau sa fiu langa Dumnezeu. A mai vrut unu' si-a cazut. Eu vreau sa fiu dumnezeu, in Dumnezeu - eu in el si el in mine. Nu exista loc langa Dumnezeu...

Draga B. Sfintii spun ca diavolul are exact atata putere asupra noastra cat ii dam noi voie. Eu nu stiu de cand astept un scanar sa pot sa-mi completez profilul [de pe Forum] si cu o poza de-a mea sau de-a familiei. De-or vrea sa faca vraji pe ea treaba lor. Fac eu dupa aia cruce si pier boscodiile :-) Serios acum: nu despica firul in patru unde nu-i cazul, leapada frica aceasta maladiva si invata adevarata frica care-i inceputul intelepciunii... Cu tot dragul, parintele Petru.