Comparatie între Ortodoxie si filosofiile orientale


Temei comparativ
Ortodoxie
Yoga
1. fondul doctrinal
teologie crestinã
antropologie
2. originea istoricã, dogmaticã si misticã
prin revelatie dumnezeiascã
compozitie omeneascã (mituri, legende atemporale)
3. tinta credintei

unirea iubitoare cu Dumnezeu prin Hristos
dizolvarea persoanei umane în neant (nirvana = vid)
4. subiectul credintei
Dumnezeu Unul în fiintã si întreit în Persoane (monoteism personalist)
divinitate cosmicã impersonalã (panteism)
5. creatia

actul real al manifestãrii dragostei dumnezeiesti intra-treimice
emanatie din fiinta absolutã (confundatã cu ea), iluzie (maya) din care "evolueazã" fãpturile pînã la desãvîrsire
6. omul
chipul lui Dumnezeu, capabil de asemãnare cu El
stadiu mai "evoluat" al fãpturii
7. existenta omeneascã
libertate si responsabilitate
necesitate, predestinatie absolutã
si definitivã (karma)
8. sufletul omenesc
suflare a lui Dumnezeu peste trup, care-l face viu
emanatie din fiinta absolutã
9. viata omeneascã

datã ca dar de Dumnezeu, începînd cu zãmislirea în pîntecele mamei
(si trup si suflet), potentialã de vesnicie prin credinta în Iisus Hristos, Fiul si Cuvîntul lui Dumnezeu
stare a "evolutiei" naturale, mecaniciste
10. moartea
unica, trecerea de la viata la īnviere, la starea de comuniune cu Dumnezeu si cu sfintii Sãi
migrarea sufletului dintr-un trup în altul (reîncarn are, metempsihozã) necesarã unei purificãri si
perfectionãri continue
11. pãcatul
cãderea omului din harul si comuniunea cu Dumnezeu, prin ispita diavolului
nu ar exista pãcat, ci o soartã (karma) care dicteazã implacabil actiunile viitoare (moralitatea este raportatã nu la standardul divin ci numai la unul uman)
12. ridicarea din pãcat
pocãintã, fapte bune, īmpãcare cu Dumnezeu si cu oamenii
asceza si cunoastere autonomã si individualã, care face omul sã "evolueze" fãrã nici un scop comunitar
13. mintuirea omului
în Biserica lui Iisus Hristos, Care este Dumnezeu Întrupat om, prin unirea cu El î n chip tainic
eliberarea, iesirea dintr-un lant de reî ncarnãri dictat de karma (pseudo-automîntuire) printr-o "iluminare" în cunoastere, nu prin iubire
14. scopul credintei
māntuirea omului, învierea cu trupul si transfigurarea lui prin unirea cu Sfîntul Trup si Sînge al Domnului Iisus Hristos Cel Înviat si Înãltat la ceruri
anularea persoanei prin dizolvarea ei într-o masã cosmicã impersonala (nirvana = neantizare), sinucidere spiritualã
15. efectul credintei
restaurarea omului ca persoanã capabilã de iubire dumnezeiascã prin unirea si asemãnarea cu Hristos, îndumnezeirea prin Duhul Sfînt al iubirii intratreimice
crestere continuã a puterilor prin efortul individual de "energizare" a centrilor de fortã
16. expresia credintei
bucuria Învierii lui Hristos însusitã de fiecare credincios în Biserica Lui
pesimismul individual al suferintei si al mortii
17. cultul credintei
bun simt natural, sporit întru sfintenie si comuniune de iubire cu Hristos prin rugãciune în Biserica Lui
meditatie filosoficã la sine, la naturã, acte nenaturale, magice, chiar imorale (repetãri continue de formule-mantra, concentrare îndelungatã asupra unor figuri geometrice-yantra, autosugestie, autohipnoza, pozitii dobitocesti-asane, desfrînare-tantra)
18. limbajul credintei
personalist-comunitar, ca mijloc de comunicare a iubirii, de îmbogãtire a existentei interpersonale
tehnic, gnostic, dialectic, lipsit de orice urmã de exprimare a iubirii
19. simbolismul credintei
forme vãzute, prin care se revarsã harul dumnezeiesc în Bisericã, fiind chipul celor ceresti
mijloace ajutãtoare în cunoastere, idolatrizate
20. virtuti esentiale si definitorii
smerenia si iubirea de Dumnezeu si de semeni
iubirea de sine (considerat dumnezeu-brahman) si cunoasterea autonomã
21. ierarhia credinciosilor
comunitarã, întemeiatã de Însusi Hristos prin Sfînta Tainã a Preotiei
individualã, pe baza meritelor si performantelor dobîndite prin efort egoist
22. extazul
starea de trezvie si nepãtimire primitã ca dar de la Dumnezeu, pe mãsura cresterii comuniunii cu El
stare de transã, inconstientã, beatitudine egoistã cãutatã ca un scop în sine
23. minunile
arãtarea slavei si puterii lui Dumnezeu, prin slujitorii Sãi sfintiti, cu scopul de a chema la pocãintã pe cei necredinciosi
manifestãri ale "performantelor" omenesti, demonstratii de fortã (circ), expresia mîndriei si lãudãroseniei omenesti
24. vederea celorlalte cãi spirituale
erezii sau rãtãciri de la Adevãrul deplin revelat în Iisus Hristos, si pãstrat în Bisericã
expresii ale vointei divine, care duc în acelasi loc, avînd doar particularitãti de epocã si de culturã
25. inspiratia învãtãturii
Dumnezeu Însusi, Iisus Hristos Care conduce Biserica prin Duhul Sfînt spre unirea în vesnicie cu El
vrãjmasul mîntuirii omului. "tatãl minciunii", diavolul, care-i împinge pe toti adeptii lui la mîndrie, egoism, închidere sufleteascã, deznãdejde

preluat dupa crestinismortodox.home.ro