Cum trebuie sa ne rugam in Biserica
Crestinii ortodocsi au primit de la Sfintii Parinti si urmeaza obiceiurile de mai jos, in intreaga lume:
1.
Intrand in biserica, crestinul
isi face semnul Crucii de trei ori, insotind fiecare inchinare cu o
metanie* si zice:
2. Apoi, dupa ce s-a inchinat catre cei de-a dreapta si de-a stanga sa, se asaza la locul sau si asculta la psalmii si rugaciunile citite in biserica. Crestinul nu spune rugaciuni dupa alegerea sa, nici nu le citeste din cartile de rugaciuni, decat daca vrea sa fie judecat de sfantul Apostol Pavel pentru ca a parasit adunarea Bisericii (cf. Evr. 10:25).
3. Inchinaciunile si metaniile nu trebuiesc savarsite potrivit dorintei crestinului, ci potrivit randuielilor
sfintilor apostoli si parinti,
si anume: la Trisagion („Sfinte Dumnezeule...”),
„Veniti sa ne inchinam”, si la intreitul „Aliluia”,
crestinul isi face semnul
Crucii de trei ori si trei metanii. Aceasta se savarseste
si atunci cand se citeste
„Invredniceste-ne, Doamne”, iarasi
la inceputul Doxologiei Mari („Slava intru
cei de sus lui Dumnezeu...”) si dupa ce preotul
spune „Slava Tie, Hristoase Dumnezeule, nadejdea noastra.” La fiecare
strigare a preotului si atunci cand se canta „Ceea ce esti mai cinstita
decat Heruvimii...”, se cade sa isi faca semnul Crucii si o metanie.
In zile obisnuite, metanii mari (inchinaciuni) se savarsesc in timpul
Liturghiei:
a) cand incepe „Cu vrednicie si cu dreptate este...”
b) cand se
sfarseste „Pe Tine te laudam...”
c) la sfarsitul
axionului Sfintei Fecioare, „Cuvine-se cu adevarat
sa te fericim...” sau al inlocuitorului sau;
d) la inceputul
Rugaciunii Domnesti;
e) cand Sfintele
Daruri sunt infatisate pentru Impartasanie;
f) la cuvintele „Si acum si
pururea si in vecii vecilor...”
La
utrenia de priveghere, se face o inchinaciune la
„Pe Nascatoarea de Dumnezeu si Maica Luminii,
intru cantari...”.
4.
Duminicile, de la
Sfintele Pasti pana la Ziua Treimii, de la Nasterea Domnului si pana la Botez, si la praznicele Schimbarii la Fata si al Inaltarii
Sfintei Cruci (la care se fac doar trei metanii mari, catre
Cruce), Sfintii Apostoli opresc cu strasnicie ingenuncherea
si metaniile mari, lucru despre care Sf. Vasile
cel Mare a scris fericitului Amfilohie. Intaiul si cel de-al Saselea Sobor
Ecumenic au hotarat, de asemenea, aceasta, intrucat Duminicile si celelalte praznice ale Domnului slujesc
ca aducere-aminte a infierii noastre de catre Domnul, potrivit Apostolului: „Astfel dar, nu mai
esti rob, ci fiu” (Gal. 4:7): caci
inchinaciunile potrivite robilor nu sunt potrivite
fiilor.
5.
Crestinii ortodocsi nu ingenuncheaza dupa voia lor, ci mai degraba la
cuvintele preotului (sau diaconului), „Iara si
iara cu pace...”; obiceiurile ingenuncherii
dupa voie si al lovirii pieptului cu mana vin de
la ereticii apuseni si nu sunt ingaduite in Biserica
Ortodoxa. Crestinii ortodocsi,
potrivit randuielii Bisericii, fac inchinaciuni la vremea potrivita, plecandu-se
cu fruntea pana la pamant si sculandu-se
de indata.
6.
In biserica, de
fiecare data cand credinciosii
sunt blagosloviti cu Crucea sau cu Evanghelia, cu
o icoana sau cu potirul, isi fac semnul Crucii si
isi pleaca capetele. Cand sunt blagosloviti cu lumanari, cu mana sau sunt tamaiati
cu cadelnita, crestinii
ortodocsi nu se cuvine sa faca semnul
Crucii, ci doar sa isi plece capetele. Totusi, in vremea saptamanii Sfintelor
Pasti, atunci cand preotul
cadelniteaza avand Crucea,
toti ne facem semnul Crucii si raspundem „Adevarat a inviat!” Astfel se cuvine sa deosebim intre inchinaciunile datorate lucrurilor sfinte si cele datorate
persoanelor, chiar de sunt din randul preotilor.
7. Cand primeste blagoslovenie de la
un preot sau de la un episcop, crestinul saruta mana dreapta a celui ce da blagoslovenia si nu isi face semnul Crucii. Nu este potrivit sa se sarute mana stanga a clericilor,
caci acesta este un obicei al iudeilor, ci mana dreapta, de
la care am primit blagoslovenia.
8. Potrivit invataturilor Sfintilor Parinti, semnul Crucii se face dupa
cum urmeaza: degetul mare si primele doua degete
ale mainii drepte sunt unite la varfuri,
iar celelalte degete stranse in palma. Apoi ne atingem
fruntea, pieptul, umarul drept si cel stang si ne plecam usor. De cei
ce se insemneaza cu toate cele cinci degete, sau
de cei ce se apleaca inainte
sa savarseasca Crucea, sau doar isi
vantura mana prin aer sau in fata pieptului, Sf.
Ioan Gura de Aur graieste: „Diavolii se bucura de
aceste gesturi nebunesti”. Pe de alta parte, semnul
Crucii, facut cum se cuvine, cu credinta
si evlavie, ii ingrozeste pe diavoli, micsoreaza suferintele pricinuite
de pacate si pogoara harul
dumnezeiesc.
RANDUIELI PENTRU METANII
SI SEMNUL CRUCII
SEMNUL
CRUCII FARA METANII:
SEMNUL
CRUCII CU O METANIE:
1. La intrarea sau iesirea din biserica – de trei ori.
2. La fiecare cerere a ecteniilor.
3. La strigarea preotului ce da slava Sfintei Treimi.
4. La cuvintele, „Luati, mancati...”, „Beti dintru acesta toti...”, „Ale Tale dintru ale Tale...” si „Sfintele, Sfintilor!”
5.
La cuvintele „Ceea ce esti
mai cinstita decat Heruvimii...”
6.
La cuvintele „Sa ne inchinam...”,
„Slavim...”, „Preamarim...”
si „Cadem inaintea...”
7. In vremea „Aliluia”, „Sfinte Dumnezeule”, „Veniti sa ne inchinam” si „Slava Tie, Hristoase Dumnezeule”, ca si inainte de otpust, se face semnul Crucii cu o metanie, de trei ori.
8. In vremea celei dintai si a celei de a noua cantari a canonului, la intaiul stih catre Domnul, catre Maica Domnului sau catre Sfantul respectiv.
9. Dupa fiecare stihira – in vreme ce strana, incheind cantarea, isi face semnul Crucii.
10. In vremea Litiei, la fiecare dintre primele trei cereri, facem semnul Crucii cu o metanie, de trei ori; dupa cele doua cereri ramase, facem semnul Crucii cu o metanie, o singura data.
SEMNUL
CRUCII CU O METANIE MARE (INCHINACIUNE):
1. In vremea posturilor, la intrarea si iesirea din biserica – de trei ori.
2. In vremea posturilor, la fiecare „...te marim” din stihurile Imnului Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu.
3.
La inceputul lui
„Cu vrednicie si cu dreptate este a ne inchina
Tatalui...”
4.
Dupa „Pe Tine te laudam...”
5. Dupa axionul Maicii Domnului sau inlocuitorul acestuia.
6. La strigarea „Si ne invredniceste pre noi, Stapane...”, ce pregateste Rugaciunea Domneasca.
7. Atunci cand Sfintele Daruri sunt infatisate pentru Impartasanie, si, iarasi, dupa Impartasanie.
8. In vremea Postului Mare, la Pavecernita Mare, cand se canta „Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu...” si la fiecare din cererile ce insotesc aceasta; la Vecernie, dupa „Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, bucura-te” si la cele doua cantari ce urmeaza.
9.
In vremea posturilor, la sfarsitul
fiecarei parti a rugaciunii „Doamne si Stapanul
vietii mele...”
10. In vremea posturilor, la cele trei cereri de
incheiere – „Pomeneste-ma,
Doamne, cand...”
METANIE
FARA SEMNUL CRUCII:
La
cuvintele:
1. „Pace tuturor”
2. „Binecuvantarea Domnului cu voi...”
3. „Harul Domnului nostru Iisus Hristos...”
4. „Si sa fie milele marelui Dumnezeu...”
5. La strigarea diaconului „Si in vecii vecilor” (dupa „Ca sfant esti Dumnezeul nostru...”)
SEMNUL
CRUCII NU SE FACE:
1. In timpul psalmilor.
2. In general, cand se canta.
In
vremea ecteniilor, de catre strana, care da raspunsurile.
Savarsirea semnului Crucii si a metaniilor este ingaduita doar dupa incheierea cantarii, ci nu in timpul
cuvintelor de incheiere ale acesteia.
Metaniile
mari (inchinaciunile) nu sunt ingaduite
Duminicile; de la Craciun pana la Boboteaza; de
la Pasti pana la Duminica Rusaliilor; la praznicul Schimbarii la Fata; si la praznicul Inaltarii
Crucii (in afara de cele trei inchinaciuni ale Crucii).
Inchinaciunile inceteaza cu intrarea din
vremea Vecerniei praznicului si nu se fac iarasi
pana dupa "Invredniceste-ne,
Doamne..." in vremea Vecerniei din ziua praznicului.
* In acest articol, termenii poiasni / ziemnoi poklon au fost talmaciti ca metanie/inchinaciune. Metania se face plecandu-ne din mijloc pana ce degetele mainii drepte intinse ating pamantul; inchinaciunea, ingenunchiind si atingand fruntea de pamant. (N.T.)