Monahul Savatie in dialog cu parintele ieroshimonah SELAFIIL de la Sfanta Manastire Noul-Neamt

- Azi tare multi vorbesc despre preotii care au fost KGB-isti, dar nu prea vorbesc despre cei care au patimit de pe urma lor. Am vazut gazete si la noi si in Romania in care se vorbeste de rau patriarhul nostru si se zice ca e KGB-ist. Chiar fratii nostri calugari din Romania ne intampina cu neincredere, iar cateodata cu batjocura si rautate, zicand ca purtam scufii (culioane) cu cinci colturi. Povesteste-ne matale despre vremea aceea. Cum a fost prigoana ?

- Ei, prigoane, ti-oi spune, ele o fost intotdeauna asupra credintei. Dar noi sa nu ne temem de dansii, sa ne tinem credinta noastra, cum am apucat-o de la Sfintii Parinti. Matale, daca scrii, de-amu vezi pe unde o trecut credinta noastra pravoslavnica, pe unde-o trecut si cum o fost. Mai ales pe vremea Sfantului Marelui Vasile, cand erau la dansii in tara multi eretici de-aistia, vrasazica, sectanti. Si chiar si imparatul cam credea cum ii credinta lor. Dar el s-o dus la imparatul si o zis: "Imparate, hai sa rupem legaturile estea, care vasazica, rautatea !" "Dar cum, Vasile, cum zici tu ?" "Eu zic asa: biserica, soborul din mijlocul cetatii, il incuiem cu doua lacati - a ereticilor si cu a pravoslavnicilor. Si punem ostasi de partea lor si ostasi de partea noastra. Si oameni de credinta de partea lor si de partea noastra. Si le dau eu voie sa se roage ei intai si daca li s-a deschide biserica prin credinta lor, s-or farma lacatile prin credinta lor, a lor sa fie biserica in veci. Doua ceasuri sa faca rugaciuni. Dar daca nu, sa se deie-n laturi, ca facem noi. Si daca ni s-a deschide noua, a noastra sa fie biserica". Dar el sede si se uita: "Mai, da mare credinta ai tu, Vasile. Hai dar sa va asezati, tu in partea ta, si ei in partea lor. Sa va asezati drept. Si cui i s-o deschide biserica, aceluia sa fie".

Si-apoi o facut rugaciune ereticii, ca le-o dat voie. Dar de-amu credinciosii, lor le parea rau, ca daca le-o dat voie la eretici intai, gandeau, ce-am facut noi, ca ne-am prapadit. Nu va temeti, o zis, aveti credinta. Si-o facut ei doua ceasuri si n-o facut nimic. Si-o zis Vasile: dati-va la o parte. Si s-o pus Sfantul Vasile la rugaciune cu credinciosii lui. Si cand o aflat multa credinta rugaciunea, o venit un vartej asa de bun, ca o inceput a trasni lacatile celea si s-o deschis usile intr-o parte si-n alta. Si-atunci toti au strigat: Doamne, miluieste-ma si o facut semnul Crucii si o intrat in biserica Sfantul Vasile cu norodul lui. Iaca, dreptatea, iaca dreapta credinta!

Asa si amu Dumnezeu, daca a face o minune din partea credinciosilor crestini, cum scrie acolo la Apocalipsa, la cartea care cu antihristul. Acolo spune ca va fi un razboi al Maicii Domnului, al lui Dumnezeu asupra necredinciosilor. Boala grea. Si acei care vor fi credinciosi, boala aceea n-o sa se lipeasca de dansii. Dar care or fi, vrasazica, necredinciosi, apoi boala aceia, mare boala o sa fie. Dar cinci luni n-o sa fie nici o moarte dintre dansii, dar numai durere de Doamne fereste. Si ministru, si gheneral si preot, care-a fi, la acei necredinciosi boala aceea o sa fie. A da Dumnezeu. Cand o fi asta, Dumnezeu stie, am citit ?n cartea ceea... Numai Dumnezeu daca a arata dreapta credinta, sa ni s-arate cum scrie acolo "soarele se va intuneca pe cer", Sfanta Cruce sa se arate pe cer, mai stralucita decat soarele. Apoi, numai aceea poate sa dovedeasca, dar, asa, omul nu dovedeste.

Eu am grait cu sectanti de-aistia, cand am fost chiar si-n lagar. Nu poti grai, te sfadesti cu dansii. Eu le-am zis: nu vreu sa ne sfadim amandoi, si tu esti la pedeaspa si eu is la pedeapsa, nu trebuie sa ne sfadim. Dar vorbim care-i dreapta credinta. Daca dumneata zici ca-i a dumitale, tineti-o pe-a dumitale, eu nu vreu sa ti-o ieu. Dar nici eu pe-a mea nu ti-o mai dau tie, sa zici tu ca Sfantul Constantin o fost cel mai intai antihrist in lume ca o silit sa se inchine oamenii la Cruce. Crucea, vrasazica, are a ei lucrare, ca Dumnezeu o aratat-o ca-i datatoare de viata, nu-i slujba nicodimului Crucea, si-o aratat-o cu minuni: o inviat mortii si multe lucruri o facut Sfanta Cruce. Si el (Constantin) o slobozit lumea de la inchisoare si le-o dat voie sa faca biserici, sa se boteze, de ce zic ei ca-i antihrist ? Dar ei au parerea lor, vrasazica, invatatura lor. Dar noi sa tinem credinta noastra, n-avem nevoie de dansii. Ca ei spun asa si asa, de dansii s-o implut lumea. Numai Dumnezeu ar face minunile estea, sa arate dreapta credinta. Dar noi oamenii nu putem sa-i biruim pe dansii, ca ei is o multime.

- Erau multi sectanti in lagar ?

- Erau, erau multi la inchisoare, pentru ca nu vroiau sa faca armata, nu vroiau sa se supuie. Si-apoi le dadea cate cinci ani, la pedeapsa, acolo.

- Si matale cati ai facut ?

- Eu tot vo cinci ani am facut. Pentru, vrasazica, am facut cu doi-trii oameni, de asta, propoganda, vorba pentru credinta. Si cand am mantuit aisti cinci ani am fost tucma in Celeabinsc, in 46-47, pana in 50. Si n-o vrut sa-mi daie drumul in Basarabia, in Moldavia. Zic: dar de ce dumneavoastra nu-mi dati drumul in Basarabia ? Zice: mata esti judecat pentru religie, noi vrem sa strangem religia si sa te instrainam de-acolo, sa nu mai propovaduiesti. Alegeti in toata Rusia, dar in Moldova nu-ti dam drumul. Dar eu ma uit si zic: dar in Odesscaia oblasti poate imi dati drumul ? Se uita ei pe harta, zice: iti dam. Si mi-am ales, de-amu aici, mai aproape de bolnavi, la Cotovsc, daca-ati auzit, Barzu. De la Dubasari, vreo 80 de kilometri, mai in fund incolo. Si mi-o dat ei drumul acolo si-am stat pan' ci-o murit Stalin. Eu am mai lucrat si-ncolhoz si-ncolo. Si de-amu m-am lipit pe langa biserica si-am fost ca palamari (paraclisier). Si, cand am auzit ca o murit Stalin, am zis: parinte, amu am sa ma duc si eu la Basarabia, ca iaca, o murit Stalin. Ei hai, zice, daca vrei, dar eu am vrut sa te fac preot, ca el era blagocin, si sa te trimit pe malul Nistrului ca acolo sunt sate moldovenesti si-mi cer preot, dar eu n-am de unde sa le dau lor preot. Eu zic: parinte, eu is calugar, vreu sa ma duc la manastire. Ei, zice, daca vrei sa te duci la manastire... Mi-o dat el o scrisoare, pentru ca daca ma intreaba arhiereul. O scris el de bine pentru mine acolo, cum m-am purtat eu. Si am venit de-acolo si m-am lipit de-amu la (manastirea) Suruceni, ca era parintele Iosif, care-o murit, daca-l stiti pe dansul, care-o fost staret amu cand s-o deschis manastirile la Capriana. Arhimandrit el era. Si m-am dus acolo, el m-o primit, daca-am trait cu dansul in manastire. M-o primit acolo. Ne-am dus la arhiereul si arhireul s-o uitat si-o zis: ai vreun moldovan ? Zice: iaca. S-o uitat el la mine si zice: primeste-l, daca zici ca-i de la voi din manastire. Si m-o primit si am venit inapoi. Si am scapat de dansii de-amu. Dar era, vrasazica, cam greu, am avut mare rabdare. Ca am trait cam vreo opt ani pana m-am apropiat de manastire.

- Dar in lagar se stia ca matale esti calugar ?

- Dapoi cum, ca doar era scris acolo.

- Si cum se purtau ?

- D'apoi, mi-o luat si hainele, si tot mi-o furat. Si daca mai zice-i ceva, iti da si vreo cativai pumni in spinare si in cap. Dar ce era sa faci, trebuia sa rabzi. Si cand am venit aici de-amu, m-o chemat de vreo doua ori la NKVD acolo la dansii. Noaptea ma chemau. Si eu ma speriem, asa de tare ma temem de dansii. Ca daca ma cerceta noaptea la miezul noptii ...

Intai m-o chemat numai un om. M-o-ntrebat cine-s eu, ce mai fac, ca o venit cu actele din lagar de la dansii de-acolo. Si-apoi, le-am spus eu cum m-am nascut, despre parintii mei. O trimis la satul meu si o-ntrebat acolo si s-o lojit (potrivit) cam cum am scris eu. Si amu m-o chemat de-amu a doua oara. A doua oara era de-amu vreo cinci-sase, era de-amu si-un maior cu dansii, nacialnicul lor probabil. O camera mare, larga, unde o pus ei masa lor, o masa rotunda, cu dansii pe scaune. Si-ncep a-mi spune ei mie, dar tinerii ceia, erau tot moldoveni, dar stieu ruseste.

- Erau multi moldoveni ?

- Ei toti erau moldoveni, numai nacialnicul cela al lor nu stia moldoveneste. Si m-o intrebat: iaca, noi iti dam banii iti dam haine, iti dam ce vrei, dar numai sa ne spui noua in fiecare saptam?na sa vii la noi si sa ne spui ce graiesc oamenii. Dar eu sed si ma uit: d' apoi eu oare cum sa vand eu pe crestini, am patimit atata vreme si-amu sa ma apuc sa slujesc la dracii estia, la vrajmasii estia ? In gandul meu, n-oi face lucru ista. Eu zic: lucrez acolo singur si nu graiesc cu nime. Si zic: eu nici ruseste nu prea stiu bine. Dar ei zic: daca sunt si moldoveni acolo. Sunt si moldoveni, zic eu in gandul meu, dar nu fac eu lucrul ista. Si-apoi m-o silit ei cu fel de fel de lucruri, ca eu dadem inapoi. De-amu la urma, dupa vreo trei ceasuri patru, o zis: noi te dam in lagar ?napoi daca nu vrei sa ne-ajuti, sa ne slujesti noua. Eu zic: ei, eu mai bine am trait in lagar decat aici. Ca eu am lucrat si la colhoz oleaca, pana m-am scris acolo la pasportnai stol (sectia de pasapoarte) ca nu vroiau sa ma scrie daca nu lucram. Am lucrat intr-o vie acolo la colhozul ceala, lucram acolo eu singur. Si eu zic: lucrez aici la colhoz si amu m-o pus paznic la papusoi si dorm cu cainii in paie. Eu la lagar am trait foarte bine, eram harnic, facem cate doua norme, avem si bani, facem si baie in fiecare saptamana si ma culcam de cu seara de la noua si pana la sase, nu ma deranja nimeni si inca ma si pazea.

- Lagarul era la nemti sau la rusi ?

- La rusi. Nemtii erau prizonieri. Dar noi n-am fost cu ostasi, da la civili, mai multi preoti eram pe-acolo. Ei daca o vazut asa, ca eu amu dorm cu cainii in paie, dar acolo dormeam ca un om, ca aveam oghial (plapuma), aveam saltea. Dar aici, ce zici, dorm cu cainii in paie, ia mai ce mai bine aici! Mai bine sa ma dai in lagar, nu ma tem de lagar. Cand o auzit asa, apoi de-amu maiorul cela zice sa zic Tatal nostru. Am zis Tatal nostru si maiorul mi-o zis, ca ruseste mi-o spus: du-te inapoi acolo unde lucrezi, dar sa nu spui la nime ca ai fost aici. Si eu m-am gandit: Doamne, slava Tie Dumnezeule, ca nici nu m-am gandit. Si mi-o dat drumul de acolo. Si alta data nu m-o mai chemat. Asa vrasazica, cu ajutorul lui Dumnezeu, i-am biruit pe dansii.

Dar inainte vreme de razboi, de-amu imi spune mie un batran acolo din Ucraina. Inainte de razboi, pana a nu se starni razboiul in 41. Apoi o zis ca daca il para cinevai ca lucreaza impotriva comunismului apoi il lua noaptea si nici azi nu se stie unde-s, ii omora. Chiar de la noi din sat o luat vo patru-cinci, din alte sate, cand o venit in 40. Apoi, daca te luau, nici azi nu s-o mai auzit pe unde-s, ca-i ucideu. Si asa ca, multi sfinti o facut ei, o ucis credinciosi.

- O murit multi dintre calugari ?

- Da, pai o ucis multi, ehe-he-he! Care i-o apucat, pe toti i-o ucis. Prin lagar i-o dus, pe-aici i-o ucis. De-amu cand s-o starnit razboiul, de-amu nu-i ucideau. Dupa razboi, daca ii parea ca ai zis ceva, iti da 8 ani, 10 ani, vrasazica, ca ai facut propoganda religioasa, dar nu te ucidea. Dar ?nainte de razboi ii ucidea, ii impusca. Ori ii ducea pe mare si-i ineca. Dar pe calugari ii incarcau in masini si ii duceau si-i ucideau pe toti. Asa ca multi preoti o ucis ei, mii, mii.

- Ii mai si chinuiau sau ii omorau de-odata ?

- Pe altii ii chinuieu, pe altii ... Dumnezeu stie ce le mai faceau, da nu-i mai vedeai. Daca l-o luat si l-o ?nchis, apoi nu-l mai vedei unde l-o dus, ce i-o facut.

Imi spunea o femeie de pe malul Nistrului, de la Zavertalovca. Apoi spune ca atunci cand o venit comunismul, l-o luat pe preotul ceala de acolo din sat, pe matusca lui si i-o suit intr-o caruta si i-o dus pe deal. Si-o prins a inconjura caruta, adica ii cununa. Si le taieau cate o ureche, mai inconjura o data si le taia nasul, ori le scotea cate un ochi. Si asa i-o chinuit pana cand i-o omorat. Si pe matusca si pe preotul ceala, asa le-o facut, vrasazica. Ce neajuns ar fi gasit ei la dansul ?

Si iaca, vrasazica, Dumnezeu o vrut sa faca sfinti cu comunizmul ista, multi sfinti o facut Dumnezeu printr-insii.

- Parinte, e bine sa faca misiune calugarii, sa iasa in lume sa propovaduiasca ?

- Noua, calugarilor, ne trebuieste, vasazica, s-avem asa: smerita cugetare, smerenia. Si-apoi: rabdarea, rabdarea lui Iov. Si blandetea lui David. Aestea... Si... "dragostea care niciodata nu cade". Si intotdeauna tacerea sa avem. Sa nu graim ale lumii acesteia nimic, decat numai ale lui Dumnezeu. Numai cuvintele lui Dumnezeu: din Pateric, din imnurile Maicii Domnului, din lucrarile Sfintilor Parinti. Aestea sa facem si sa ne gandim la ceasul mortii... Ai cetit Patericul lui Sfantul Sava, manastirea lui Sfantul Sava ? Vezi, cum spune acolo invatatura: calugarul trebuie sa aiba intotdeauna, vasazica, smerita cugetare, cu smerenie. Ai vazut ca fratele tau o gresit ceva, nu-l judeca. Zi, Doamne, iarta-l ca o gresit, ca-i de la vrajmasul, si ma iarta si pe mine. Nu trebuie sa ne gandim c-am facut vreun lucru bun, niciodata. Da sa zicem, Doamne, iarta-ma, ajuta-ma, ca-s o minte bolnava. Si iaca aestea noua ne trebuie. Ca daca noi pe-aestea le facem, nu numai sa le stim, dar si sa le facem, apoi noi o sa fim cei mai mari "studenti" inaintea lui Dumnezeu. Dar daca numai zicem si nu facem, suntem ca niste deserti, care nu au nimic bun.

Cuviosul Arsenie o vazut asa intr-o vedenie intr-o dimineata. Intr-o padure taia un om lemne si punea in sarcina. Si ave asa o sarcina bogata - da s-o ridice si n-o poate ridica. Dar el, cu toate ca avea lemne, iar mai pune lemne. Si iar mai pune intr-insa. In loc sa mai lese, el tot pune, si n-o mai ridica. Amu, cuviosul Arsenie il intreaba pe Sfantul Inger: ce-nseamna asta ? Zice: omul care face pacate, in loc sa lepede, el mai pune, pana il apuca moartea. Si asa il apuca moartea, plin de pacate.

O mers mai inainte si-o vazut o fantana, scote un om apa. Da era plina fantana. Asta la Peteric am gasit. Si cara intr-un poloboc gaurit apa cea din vale. Intreaba: dar asta ce-nseamna ? Inseamna ca omul ce face fapte bune, dar de cele rele nu se lasa, numai se munceste, dar n-are nici un folos dintr-insele. Ca le biruiesc acele rele pe cele bune si numai se munceste degeaba.

Iaca asa noi, vasazica, daca facem cele care nu-s bune, nu plac lui Dumnezeu, n-avem folos. Dar noi intotdeauna trebuie sa ne gandim la ceasul mortii. Ca noi suntem porniti la Dumnezeu. Si daca slujim lui Dumnezeu - numai cu dreptate. Sa nu judecam pe nimeni, pacatele noastre sa le judecam. Dar pe-ale fratelui sa nu le judecam, sa le lasam lui Dumnezeu.

Vrajmasul zice asa: fa-mi mie azi, dar lui Dumnezeu lasa-i pe maine. Si el asa te mana, pana ce te vede la moarte. Si-apoi, cand te vede la moarte, nu mai ai nica de facut cu moartea, ca numai pe-ale lui le-ai facut, dar ale lui Dumnezeu tot o ramas. Dar intai sa facem ale lui Dumnezeu, dar acele rele, cele rele sa le lepadam. Sa facem ale lui Dumnezeu azi, dar maine... nu-i ziua noastra. Mai stim, om mai ajunge noi maine, or n-om ajunge. Chiar amuia-n viata noastra, parintele... Dumnezeu sa-l ierte, parintele Serghii. El s-o pus la masa sa manance si, cum o vrut sa manance, asa o inghetat in ceasul mortii, saracul. Dumnezeu sa-l ierte. Nu mai putea manca, nu mai putea grai si s-o dus, saracul. Noi cu dansul mai ieseam cateodata pe scari si spunem: ce zici, Serghii, care din noi s-o duce primul ? Ca noi parca ne luam la intrecere...

Iaca cum ii viata noastra. Parintele istlalt Serghii, tot asa, vasazica, s-o sculat dimineata si s-o dus la biserica, dupa Inaltarea Domnului. Si acolo, i s-o facut rau, si l-o adus. Nu se stie. Iaca cum ii viata noastra. Si viata de acum sa o dam lui Dumnezeu, nu lumii acesteia. Sa ne gandim intotdeauna, numai la ceasul mortii. Sa facem cevai bun. Sa ne gandim la Dumnezeu si aestea ale lumii sa le lasam, ca aestea nu ne folosesc pe noi.

Iaca, de-o vorba, scrii la gazete, vrasazica, scrii o fapta buna, apoi aceea de-amu o sa o puie la Dumnezeu. Dar daca scrii ale lumii acesteia, lucrari lumesti, aestea ale lumii, aestea nu-ti foloseste nimic. Numai te muncesti zadarnic, nici un folos dintr-insele. Noi intotdeauna trebuie sa avem, vrasazica, in gura noastra: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul". Toata vremea sa spunem: mantuieste-ma, iarta-ma, ca nimic bun n-am facut pe lume. Sa nu gandesti c-ai facut vreo fapta buna. Intotdeauna sa zici: nimic n-am lucrat bun, iarta-ma, ajuta-ma sa pun inceput bun sa nu mai fac. Si intotdeauna sa avem frica lui Dumnezeu. Daca om ave frica lui Dumnezeu, n-om face rau nimanui. Intotdeauna sa ne gandim ca suntem la ceasul mortii si nu stim cum ne gaseste pe noi moartea. Ca multi mor si tineri, nu numai batrani. Si sa nu judecam pe aproapele. Sa nu ne gandim ca faptele noastre sunt mai bune decat ale altora, niciodata.

- Parinte, la noi au venit o multime de credinte noi, care ii abat pe oameni de la dreapta credinta, se aduna pe stadioane si tulbura lumea prin parcuri si pe la case. Ce zici matale, impotriva lor nu-i pacat de scris prin gazetele lumesti ?

- Daca scrii despre Dumnezeu, apoi acelea-s bune. Numai daca scrii de-ale lumii acesteia nu-s bune. Dar daca scrii in contra la aistia care merg impotriva lui Dumnezeu, acelea, desigur, is bune. Mie mi-o spus parintele Iosif, care o fost amu in Rom?nia. O zis c-o fost intr-o manastire, si-acolo, zice, economici, vrasazica...

- Ecumenici...

- Economici, de-aistia... ei vor intotdeauna sa fie o credinta in toata lumea. Credinta cei dreapta in toata lumea. Si-acolo se gramadesc fel de fel de sectanti, fel de fel de oameni, fiecare cu credinta lui. Si-apoi ei acolo se bat unul cu altul, vasazica, cum ar fi de facut ca sa fie o singura credinta si cea mai dreapta. Apoi, de-amu Dumnezeu daca i-a indrepta pe dansii, ce sa faca si cum sa faca, vrasazica. Spune ca-s multi acolo, vreo 300 de oameni...

- Mai multi, parinte. In Romania a venit papa de la catolici la patriarh si a slujit impreuna. Acum s-au scos carti groase in care sunt fotografiati ei impreuna. Si sunt multi preoti, ortodocsi de-ai nostri romani, care s-au impartasit cu catolicii, si multa lume de-anoastra a trecut la dansii si se impartaseste duminica cu catolicii, zicand ca nu-i pacat. Din cauza asta-i mare incurcatura in Biserica si peste tot numai carti catolice si sfinti de-ai lor, care la noi nu-s sfinti. Dar pe Ioan Gura de Aur, pe Vasile cel Mare, si invatatorii nostri din primele veacuri, spun ca nu-s chiar buni, ca-s vechi. Si despre Pateric invata la Institut ca-s niste legende, ca nu-i adevarat. Iaca asa credinta vine si la noi acum, parinte. Aistia-s ecumenicii, ce zici matale de dansii ?

- Ei, ce ti-oi spune eu... ca noi... n-avem de dansii nevoie. Noi suntem cu credinta noastra, care o fost asezata de Sfintii Parinti. Dar incolo, amu ii plina lumea de sectanti, nu numai cu catolici, dar fel de fel de credinte sunt amu: si bactistii, si sambotistii... fel de fel de credinte. Imbla cu biblia in san si amagesc oamenii, ca iaca la noi asa-i, dar la voi cer preotii bani si altele. Si graiesc si judeca rau. Dar noi nu trebuie sa ne uitam la aceia - ei o hulesc pe Maica Domnului. Cel ce o huleste pe Maica Domnului nu-i om bun. L-am intrebat pe unul: da voi pomeniti pe Sfanta Treime, pe Tatal, pe Fiul si pe Duhul Sfant ? Zice: daca la noi Duhul Sfant nici nu-i. Daca nu-i, atunci n-am ce vorbi cu voi, carati-va de-aicia sa nu va vad. Asa ca, au credinta lor, dar nu cred drept. Cine o huleste pe Maica Domnului ? Ca Maica Domnului inaintea lui Dumnezeu... Mai tare se scarbeste Mantuitorul cand o huleste cineva pe Maica Domnului decat cand Il huleste pe Dansul. Asa de mult tine El la Dansa, vasazica. Cand Il duceau sa-L rastigneasca cu crucea-n spinare, apoi Ea de multe ori o cazut jos de jale si plangea singura ca pe Dansul Il duc sa-L rastigneasca. Daca era femeie... Femeile celelalte o judecau pe Dansa. Si asa ca, noi sa o cinstim pe Maica Domnului...

Ai citit vreodata vreo cafizma a Maicii Domnului ? Apoi, iaca acolo, tare o fericeste pe Dansa. Eu ma mir, cum o scris acela asa cuvinte, vrasazica, pentru Maica Domnului ? Numai Duhul Sfant putea sa scrie acele cuvinte pe care le citesti in Psaltirea aceea! Asa ca noi sa o cinstim intotdeauna pe Maica Domnului: "Bucuru-Te, Ceea ce esti plina de har, Marie, Domnul este cu Tine. Blagoslovita esti Tu intre femei si blagoslovit este rodul pantecelui Tau, ca ai nascut pe Mantuitorul sufletelor noastre!"

Aestea cuvinte intotdeauna sa le avem in gand, cand lucram ceva, sa ne amintim de Maica Domnului. Ca acolo spune, ca la sfarsitul vietii omului Ea s-a arata si l-a ajuta pe omul acela cand a sti ca el o zis cuvintele estea si s-o rugat la Dansa. Ca Ea e ajutatoare mare a crestinilor. Si "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine pacatosul". Aestea sa le zicem intotdeauna in mintea noastra cand lucram ceva. Si Dumnezeu o sa ne-ajute si la cele bune, spre iertarea pacatelor.

- Parinte, am mai fost si eu prin Romania si am mai stat de vorba cu calugari de-acolo, mai tineri si mai batrani. Matale ti-o povestit putin parintele Iosif. Dar iata cum ii cu ecumenismul ista: ei zic ca toate religiile sunt bune si toate duc spre acelasi Dumnezeu. Si ca numai musulmanii ii spun Alah, budistii ii spun Budha, dar toate sunt nume ale aceluiasi Dumnezeu si ca toate religiile sunt bune. Ei spun ca nu-i bine ca noi ortodocsii spunem despre celelalte religii ca ele nu-s bune. Ecumenistii vor sa amestece toate religiile si sa faca din toate una singura. Iata ce spune ecumenismul.

- Asta nu, nu-i bun. Vrasazica, cum poti sa te unesti cu dansii daca ei is asa ? Daca ar fi sa le uneasca si sa faca o singura credinta care-i dreapta, s-o tie toti in toata lumea, ca-i numai un Dumnezeu, nu sunt mai multi Dumnezei. Si cum sa ma rog eu la Buda daca eu stiu ca nu-i el Dumnezeu ?

- Ei zic ca la dansul numai numele e altul, dar ca si el e drept, ca asa l-au inteles budistii. Ce sa faci daca la dansii n-o ajuns Mantuitorul Hristos, ce ei n-o sa se mantuiasca ?

- ...He-e... nu stiu cum sa zic, sa nimeresc. Eu asa gandesc, ca ei sa astraga atentia pe toti, pe catolici ca sa fie o singura credinta pravoslavnica, dreapta sa fie credinta ?n Dumnezeu. Ca Dumnezeu nu-s mai multi, ii Unul - Tatal, Fiul si Duhul Sfant, El o facut lumea asta. Apoi cum sa zic eu ca el ii drept, daca Dumnezeu, prin Sfantul Apostol Pavel o zis sa te feresti de eretici ca de foc, vrasazica, care nu-s drept credinciosi.

- In Romania s-o facut o manastire ?n care sunt asa: o biserica ortodoxa, o mecete musulmana si o sinagoga evreiasca. Prin orase ies tinerii pe strazi, fiecare de credinta lui, si se roaga si canta fiecare cum poate. Umbla cu dobe si bat, ca budistii, daca stii matale, ei bat in dobe. Si alte lucruri fac, indemn?nd pe toata lumea sa creada ca ei. Mai spun ca noi ortodocsii suntem rai ca nu le recunoastem credintele lor.

- Apoi cum sa le spun ca-i drept, daca el nu-i drept asa. Cum sa te rogi daca ei nu se roaga la Mantuitorul ? El n-L stie pe Mantuitorul. El stie pe acela... Mahomed. Ei, cum sa te unesti cu ei daca ei nu-L cunosc pe Dumnezeul Cel drept Care o facut cerul si pamantul ?

- Ei mai vin si prin biserici pe la noi, stau pe langa altar, se concentreaza in felul lor, se roaga la dumnezeii lor. Cum trebuie sa ne purtam cu ei ?

- Ei, nu poti sa vorbesti cu dansii, trebuie sa te desparti de dansii. Ce sa vorbesti cu dansul, daca el nu se lasa de credinta lui, el zice ca a lui ii dreapta. Pai, atunci iese ca si iehovistii si toti sectantii si bactistii is toti, vrasazica, o credinta. Sa zicem ca si ei is buna credinta ? Dar el nu crede in Duhul Sfant! Nu crede in Dumnezeu Tata si Fiul cum trebuie. Ei nici pe Dumnezeu Fiul nu-L cunosc intocmai cu Tatal, ei altfel, ca si cum Arie.

- Trebuie de dus cu ei in adunari, sa stam la sfat ?

- Scrie acolo. Un frate s-o intalnit pe cale cu-n evreu, asta in pustia Egipetului. Si o intrat ei in vorba. Dar evreul zice ca Dumnezeu ii Dumnezeu, dar Iisus Hristos nu-i Dumnezeu. Si-asa o stat ei la vorba, si evreul tot o tine pe-a lui ca Hristos nu-i Dumnezeu. Pe urma s-o despartit si o venit fratele la chilia lui. Si l-o intampinat staretul si zice: ce ai, ca ti s-o intamplat ceva pe cale. N-am nimic, zice fratele, am vandut cosurile si mai mult n-am facut altceva. Spune-mi frate ce ti s-a intamplat, ca vad ca esti manjit prinprejur. Cand te duceai te vedeam inconjurat de o lumina, dar amu vad ca esti manjat. Ca i s-o descoperit staretului ca asta de la vorba cu evreul s-o indepartat de la frate Duhul Sfant, pentru ca l-o lasat pe aceala sa huleasca pe Mantuitorul si nu s-o impotrivit.

Noi sa nu uitam cum zic ei, ca poate c-asa si-asa. Nu-i cum zic ei ca-i dreapta credinta lor, ca-i buna. Cum sa fie buna daca el nu crede drept. Dumnezeu pe-aistia la judecata o sa-i afuriseasca in fundul iadului pentru ca nu-L cinstesc pe Dansul dar cinstesc alti dumnezei. Nu spune acolo la Psaltire ca dumnezeul lor este a dracilor ?

- Dar pe ortodocsii care nu se dau in secte dar nu zic ca sectantii sunt rai, spun ca au si ei dreptatea lor ?

- Au dreptatea lor, vrasazica, dar nu cred drept in Dumnezeu, is eretici. Dar cat o luptat Sfintii Parinti impotriva sectantilor, cu Arie care lupta incontra Mantuitorului ? Si Sfantul Vasile si altii. Si i-o afurisit pe dansii, i-o blestemat. Ce-o patit Arie cand se ducea la Sobor sa intareasca cuvintele lui ? Sfintii Parinti s-o rugat si-apoi el o intrat in oborna si acolo s-o prapadit, o varsat matele lui. L-o blestemat Dumnezeu.

Nu, ei nu-L cinstesc pe Dumnezeu. Pe Sfinti ei nu-i cinstesc. Mai, dar cine o adus credinta in Dumnezeu de la idoli pana amu, daca n-o adus Sfintii mucenici si Sfintii Parinti care lo uptat impotriva idolilor, vrasazica, cu paganatatea inainte vreme, de la Hristos incoace ? Si pe la Roma, ca Sfantul Apostol Petru o fost rastignit, dar peste vreun an de zile lui Sfantul Pavel i-o taiet capul la Roma. Pentru ca nu se inchina la idolii lor, vrasazica. Ei o luptat si Sfintii mucenici. Mucenicii mii, mii pe zi singuri s-o dat trupurile la moarte pentru credinta, pentru Mantuitorul. Dar ei spun c-a lor ii dreapta credinta, dar nu cinstesc Sfintii. Cum sa nu-i cinstim pe dansii ? Nu ca pe Dumnezeu, dar ca pe slugile cele drepte ale lui Dumnezeu ii cinstim pe dansii, cum ei s-o luptat. Ei o fost ca si cum ostasi, a lui Dumnezeu, o luptat pentru dreapta credinta.

Si-asa ca nu putem sa ne unim cu dansii cu zic ei ca-s buni si ei si buni si noi. Dumnezeu stie care-s buni, nu-i judecam dar, vrasazica, nu trebuie sa ne unim cu dansii. Intelegi cum ? N-o sa-i judecam noi, Dumnezeu o sa-i judece. Noi trebuie sa ne tinem dreapta credinta a noastra. Cum se roaga ei, vrasazica, sa-i auda Dumnezeu daca ei nu se roaga drept ? Ca rugaciunea lor nu se-aude. El zice, sa se roage si ei si sa ne rugam si noi, ca si ei is buni si noi suntem buni. Cum sa fie buni ? Dac-ar fi buni, i-ar auzi Dumnezeu. Dapoi uite la Sfantul Vasile cand avea el cu ereticii de-afacere. Ti-am spus cum o facu el cu biserica ? Iacata! ca pe aceia nu i-o auzit Dumnezeu ! Cum sa zic eu ca ei is buni daca Dumnezeu pe dansii nu i-o auzit, n-o vrut sa auda rugaciunea lor. Cum putem sa spunem noi ca-i buna credinta lor ? Ei o urasc si pe Maica Domnului si pe Sfinti. Cum sa ne unim noi cu dansii, sa facem odata rugaciuni cu dansii, daca Dumnezeu nu-i aude pe dansii ? La Sfanta Liturghie doar zice: cei chemati iesiti, ca nimenea din cei chemati sa nu ramaie.

- In Romania in timpul liturghiei au invitat un cardinal catolic in altar si l-au asezat pe locul inalt.

- Catolici ? Ei, treaba lor ce-o facut ei acolo. I-o facut cinste omeneasca, dar Dumnezeu nu i-o facut. Numai Dumnezeu daca a arata El dreapta credinta, dar cu aistia n-o mai scoti la capat, au dreptatea lor. Spun ei ca iaca asa, asa, asa. Dumnezeu o aratat dreapta noastra credinta prin minuni.

De ce se spune ca la Sobor Sfantul Ierarh Neculai nu suferea pe Arie, asa de tare el era avan, Sfantul Neculai. Si cand marturisea el dreapta credinta el s-o suparat si i-o tras o palma. Iaca el n-o trebuit sa faca in Sobor lucru ista, ca in Sobor nu se poate sa dai cu palma. Si o luat si l-o judecat Sfintii parinti, vrasazica, si l-o dat la pedeapsa intr-o camera. Si cand s-o dus a doua zi dimineata, ca ei l-o dat dezbracat, si l-o gasit imbracat in vesminte, tinea Evanghelia in mana. Si atunci o vazut anume ca el ii drept, vrasazica. Dumnezeu o aratat ca ravna lui care era asupra ereticilor ii buna.

Dar Sfantul Spiridon ce-o facut la Sobor ? O luat o caramida si o zis: fratilor, vedeti ? Caramida asta ii facuta din trei materii: din lut si din apa, si din foc. Si-i una, nu-s doua, nu-s trei, ii una - o caramida. Cand o strans-o in mana o iesit sus focul, jos apa si in mana o ramas lutul. Si asa el o aratat ca credinta noastra ii una in trei feluri: Tatal, Fiul si Duhul Sfant.

Dar Sfantul Ioan Damaschin, ca i-o taiet ereticii mana ca sa nu mai scrie in apararea Sfintelor icoane ? Dar el s-o rugat si Maica Domnului i-o lipit mana inapoi, si i-o lasat numai asa o varca de sange asa dimprejur, ca semn ca o fost taiet. Si el n-o mai stat acolo in Damascul lui, s-o dus la Ierusalim, acolo in Valea Pl?ngerii, unde era manastirea lui Sfantul Sava si acolo s-o facut el calugar. Si-apoi el o scris multe rugaciuni catre Maica Domnului, catre Mantuitorul, catre Dumnezeu, vrasazica. Multe rugaciuni el o scris.

Iaca vrasazica, noi credem in lucruri in care se vad, pe care le-o vazut si o scris Sfintii Parinti. Asa si noi, nu credem numai in cuvintele lor.

- Parinte, acum o venit multi care spun ca ei sunt Hristos. Din Koreea, din Rusia, o ajuns si la noi in Chisinau.

- Sunt amu ?

- Sunt multi, parinte.

- Mai baiete ! Interesant ! Dapoi era unu, am gasit intr-o gazeta, pe la Ierusalim acolo, Iacob, de 18 ani. Pe nouri umbla, pe apa mergea ca pe uscat. Facea minuni acolo, mii de oameni imblau dupa dansul.

- Cand erai matale mai tanar, erau de-aistia ?

- Nu, n-am auzit. Amu vad ca sunt de-aistia. Da ce spun ei ? Ca-s in locul lui Hristos, ori cum ?

- Da. Ei au si alta Biblie, "mai buna". Ei zic ca Noul Testament de-acum s-onvechit, c-o fost Vechiul Testament, pe urma Noul, dar la-nceput si Vechiul Testament era nou si pe urma s-onvechit. Asa si Noul Testament al nostru spun ca s-onvechit si o scris ei unul mai "nou".

- Si ei, vrasazica, in locul lui Hristos o venit ?

- Da.

- Si-apoi cum spune, ca o sa faca judecata ei ? Ori cum ?

- Da.

- In locul Mantuitorului ?

- Da.

- Dar ce sa mai faca Mantuitorul ? (zambeste) Nu mai vine El sa judece lumea, o s-o judece ei ?

- Asa iese.

- O mai fost unu care o trait aicia la Chitcani la manastire. Si el spune ca el ii in locul lui Dumnezeu. Ca Iisus ii sus da el ii jos. Si-o fost numele de Ilie, dar si-o pus Ejos. Si el a sa judece cu Tatal si Dumnezeu Tatal a sa-l intrebe pe dansul la fiecare ceata ce pedeapsa sa le deie. Mai, zic, dar tare te-ai suit sus! Eu nu vreau, zice, dar asa-mi spune gandul. Eu l-am intrebat, dar de unde vine gandul ista, din vis sau de unde ? O zis ca nu din vis, dar asa-i vine-un gand ca iaca asa si asa ii spune ingerul. Eu ii zic, aista-i ingerul din iad, care are invidie pe om, nu crede ?n el. Dar el spunea asa. Ce vrei daca el lunea, miercurea si vinerea nu manca deloc. Si imbla cu doua femei si spune ca-i Sfanta Treime. Ave o rugaciune, nu stiu cum ii zicea el acolo la rugaciunea ceea, ca ei o mas la mine vreo doua seri. Si eu, daca eu am trait cu dansul in manastire, eu il stiem pe dansul foarte bine. Fereasca Dumnezeu ce rugaciuni faceti voi. Ave o rugaciune alcatuite de dansul, cu Tatal, cu Fiul, cu Maica Domnului. Si el spunea ca Duhul Sfant ii fratele lui. Si Dumnezeu Tatal ii Tatal lui. Ei, el spune c-acum ar fi in locul Mantuitorului, Ejos, Iisus ii sus dar el ii jos.

O venit intr-o zi la mine intr-un an cand eram eu acasa si mi-o zis: iaca in cutare zi la Postul Mare, o sa fie asa asa, o sa fie pedeapsa lui Dumnezeu asupra omenirii si pe toti necredinciosii o sa-i pedepseasca Dumnezeu. Si o sa fie iaca ?n cutare zi. Dar eu ii zic, da cum sa spun eu ca o sa fie intr-o zi ? Lasa sa vedem intai si pe urma o sa zic, da cum sa spun eu la oameni ? Daca n-o fi asa ? Eu pot sa spun asa: pocaiti-va, oameni buni, ca vremea este de pocainta. Ca iaca o venit Postul Mare sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne ierte de pacate, ne marturisim si ne impartasim, ne pregatim. Asta poti sa spui. Dar cum spui ca o sa fie asa si asa si n-a fi asa ? Ce-o sa zica oamenii, ca esti un mincinos ? Zice, nu teme, ca asa va fi. Ei hai sa vedem. Cand colo, n-o mai fost nica.

Si-apoi o mai spus el si altele. Ca il trimete gandul ca sa se duca la Brejnev si la patriarhul Pimen sa-i spuie sa scoata "polomosnicul", cum era nainte vreme. Ca pe vremea comunismului la episcopie era un nacialnic de-al lor, un ministru pe biserici. Apoi arhiereul pe dansul il asculta. Si el zice ca trebuie sa-l inlatureze, ca episcopul sa fie pe credinta, nu comunizmul. Si i-o zis gandul lui: du-te la Brejnev si spune-i cum sa faca, si daca nu te-or asculta, nu te-or primi, apoi sa inconjori Kremlinul lui de sapte ori imbracat, ca era imbracat ?n haina cu cruce asa pe dansii.

- Dar el era preot ?

- Un frate de la manastire, de pe la Carpineni. O fost el insurat, dar s-o lepadat de femeie si imbla cu alte femei, care-l ascultau pe dansul.

Ei daca s-o dus la Brejnev, nu l-o primit. O-ntrat el pan la vreo doua camere si femeile celea care era "dejurnai" acolo nu l-o primit, o zis ca nu se poate. Si-apoi s-o dus la patriarh. Nici patriarhul nu l-o primit. Cand nu l-o primit, apoi de-amu s-o dus ei acolo trustrei, cu acele vreo doua femei. Una era oarba de-aici de la Causani. Si s-o nacajit ei doua zile pana o inconjurat Kremlinul de sapte ori, cu cantari, cum stie el de sapte ori, sa se pravale Kremlinul. Si cand o muntuit el, Kremlinul nu sa pravala. Da femeia ceea care oarba, zice: ei, matinca nu-i dreapta credinta asta a lui, ca ne-o amagit. Si s-o dus acasa si s-o lepadat de dansii. S-o dus la Causani si o fost adunare de-aistia de credinciosi, de Oastea Domnului. Si-apu aceia o chemat militia si i-o dezbracat din hainele celea a lor. Ca imblau cu haine cu cruce, cam cum bunaoara la mine. Si-n cap avea o cusma tot cu cruce.

Ei, da-n lumea asta, fele de fel de pareri, cum o fost fratele ista Ilii. El sangur si-o schimbat numele Ijos, nu Ilii, dar Ijos, auzi, ca el ii jos "Ijos", aicia, vrasazica, o sa faca judecata el cu Tatal. Ijos...

Zicea c-o sa fie schimbare. Dar nu spunea c-o sa moara, dar zice c-o sa fie schimbare. Si numai ce-l vad ca s-o culcat si nu s-o mai sculat. O fost "schimbare". Dar unde s-o dus el, Dumnezeu il stie. Cu parerea lui...

Dar nu mi-o placut mie, vrasazica, parerea lui. Eu il primem cand vene pe la mine, cateodata. El zicea ca sa-l blagoslovesc. Eu te blagoslovesc asa, in numele Sfintei Treimi: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Daca este credinta ta dreapta, apoi Dumnezeu sa-ti ajute sa-ti savarsesti alergarea ta si propovaduirea ta pana la sfarsitul vietii. Dar daca nu-i dreapta, sa-ti daie Dumnezeu boala, sa nu mai poti merge sa spui minciuni la oameni. El cu asta, drept, s-o scarbit, ca am zis asa. Eu nu te ocarasc, eu te-ndrept. Daca esti de la Dumnezeu, trimis de la Sfanta Treime, apoi iaca Dumnezeu sa-ti ajute pan la sfarsit sa mergi asa, sa te pazeasca de toate primejdiile si sa-ti ajute sa propovaduiesti cuvantul lui Dumnezeu. Dar daca nu-i dreapta, sa-ti daie Dumnezeu boala si sa te duca sa te inchida si sa nu mai poti iesi.

Si taman s-o dus de la mine de-acolo si o trecut vreo catevai zile si l-o arestat. Si daca l-o arestat, l-o dus la Curchi, acolo era la acei nebuni. Si l-o tinut acolo pana s-o deschis de-amu bisericile. Si-apoi s-o dus femeia ceea si l-o scos de-acolo. Si-o mai imblat oleaca si-o murit mai in antart.

- Ar trebui, parinte, sa-ti aducem mai multi eretici de-aistia, sa-i blagoslovesti matale.

- Eu l-am blagoslovit asa, ca daca esti de la Dumnezeu, Dumnezeu sa-ti ajute. Daca nu esti de la Dumnezeu, Dumnezeu sa-ti deie o boala, sa nu mai poti sa incurci oamenii. El s-o mai scarbit. Nu te scarbi, ca eu drept zic. Daca esti de la Dumnezeu, eu pe tine te iubesc, daca esti de la Dumnezeu, Dumnezeu sa-ti deie putere si sa te pazeasca sa spui cuvantul lui Dumnezeu. Dar daca nu esti drept, vrasazica, ai un duh care te conduce din iad, apoi sa-i daie Dumnezeu pedeapsa ca sa nu mai poti propovadui cuvantul lui Dumnezeu. Si chiar asa o fost.

- Parinte, vor sa bage si la noi credinta in scoala, ce zici, e bine ?

- Ei, credinta ei ar baga-o, dar de unde s-o bage daca n-o au ? Ca toti directorii azi is ateisti. S-o deschis amu bisericile, dar ce folos, ca tinerii nostri nu stiu nimic despre credinta. Cred ca daca s-o botezat, gata, is crestini, dar restul lucrurilor nu le fac. Eu am niste nepoti si le zic sa-si faca semnul Crucii, da ei zic: cine-si mai face azi semnul Crucii ? Nu-i credinta azi.

- Multi din calugarii tineri de azi au parinti ateisti, care au facut propaganda pe vremea comunismului si nu se schimba nici azi. Pentru acestia, parinte, se poate sa ne rugam ?

- Ei, Doamne, Tu l-ai zidit pe om, Tu fa cum stii cu zidirea Ta. Acolo spune ca daca-i eretic n-avem voie sa ne rugam pentru eretici. Doamne Tu l-ai zidit pe om, fa cum stii cu dansii si iarta-i pe toti si ne iarta si pe noi pacatosii. Sa-i dam la Dumnezeu, dar Dumnezeu stie ce sa faca cu dansii, ca doar is ai Lui. A lui Dumnezeu este credinta, nu a noastra, si El o da cui stie El si cand stie. Dar noi oamenii nu putem nimic. Mantuieste-ma, Doamne, si ma miluieste, pacatele tineretii si ale nestiintei mele nu le pomeni...

- Parinte, cum sa ne purtam noi calugarii cand iesim cu vreo ascultare in lume. Matale ai trai mult ca si calugar in lume, pe vremea comunistilor. Cum sa ne purta, ca suntem tineri. Iaca, de-o vorba, nimeresti intre oameni care glumesc, cum sa ne purtam cu dansii ?

- Iaca cum. Cuvintele cele bune primeste-le, dar cele care din lume nu le mai primi. Noi sa vorbim mai mult despre Dumnezeu, despre Sfanta Treime, cuvintele lui Dumnezeu din Sfanta Scriptura. Dar cu vorbele estea lumesti, le mai lesi, vrasazica. Nu-i ocar?, dar zi: Doamne iarta-i, ca ei poate nu stiu. Si noi sa vorbim despre Dumnezeu.

- De glumit se poate ?

- Ei, nu-i nevoie sa glumesti, vrasazica. Ei, dar nu-i chiar asa. Sfantul Antonie, spune in viata lui, ca el lucra acolo cu ucenicii lui, Sfantul Antonie cel mare. In Eghipet pe-acolo. Si o venit un padurar pe-acolo pe la dansii cu arcul cum era pe atunci arcul in loc de pusca. Si il tine in mana si Sfantul Antonie mai glume cu ucenicii lui, le mai spune cate istorie asa de gluma. Dar acela s-o cam smintit, padurarul. Ca, iaca, Cuviosul Antonie spune glume la frati. Amu, Sfantul o cunoscut si il intreaba pe padurarul ceala: Ia intinde arcul, sa vedem cum il intinzi cand impusti cu dansul. Aceala intinde. Zi: intinde-l mai tare! Aceala intinde. Si mai tare! Aceala zice: daca are sa rupa. Asa si eu cu fratii mei, nu pot sa-i tin numai cu cuvintele cele de la Scripturi, dar le mai spun si cate o gluma, ca sa-si mai ieie si ei mintea, sa se mai linisteasca, vrasazica. Ca ei nu pot curpinde si pe urma pot sa se sminteasca, si le mai spun cate o gluma. Ca si cum arcul, eu nu pot sa-i intind pe dansii tare, dar cu masura, cu masura.

- Dar acasa, e bine sa se duca acasa calugarii, sa-si vada parintii ?

- Ei, daca vrea sa se duca, nu-i de rau daca vrea sa se duca. Cum ii vremea de amu, poate sa le mai spuna cate un cuvant de folos daca se duce. Dar acolo spune ca daca te lepezi de lume de-amu nu mai ai ce cauta. Care are ceva sa mai spuie ceva, sa mai adaoge cevai bun, poate sa se duca, nu-i nevoie. Dar trebuie sa te pazesti, sa nu iei de la dansii nica ce nu-i bun. Sa le dai lor bun, dar tu de la dansii rau sa nu iei. Sa-i inveti, cuvantul lui Dumnezeu, vrasazica. Unde te-ai duce sa ai in minte cuvinte despre Dumnezeu, sa-i inveti cuvinte de pocainta, cum trebuie sa fie un crestin, ce trebuie sa faca.

Ca iaca si la Crezu si la Tatal nostru este cum zice: Vie Imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer, asa si pe pamant. Iaca aestea cuvinte trebuie sa se implineasca acum la venirea Domnului, la Judecata. Sa fie o Imparatie precum in cer si pre pamant, una. Atuncia nu mai este eresuri, nu mai este nica. O singura dreapta credinta si numai un singur Dumnezeu. Aceea-i Imparatia lui Dumnezeu, vrasazica, nu cum aestia, sa traiesti cu musulmanii cu ceia, ca tot ii buna credinta. Ei au a lor, cum le-a plati Dumnezeu la judecata, nu stim, El stie. Noi nu stim ce-a face cu dansii, dar noi nu trebuie sa ne unim cu dansii la credinta lor. Ca sa zicem ca-i buna ca, nu! Dumnezeu sa-i ierte, Dumnezeu sa-i pazeasca, dar noi sa avem credinta noastra. Ca nu stim cum o sa fie. "Asteptam invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie. Amin". Cum scri la Psaltire acolo, cand va veni Mantuitorul pe nouri, vrasazica, foc inainte va veni si va arde imprejur pe vrajmasii Lui. Asa ca noi avem credinta noastra, care trebuie sa se implineasca cu noi. Zice ca acei vii, care or fi a lui Dumnezeu, cand a veni Mantuitorul ei toti au sa ieie schimbarea trupului si o sa fie rapiti in nor intru intampinarea Domnului in vazduh. Atunci indata acei morti or sa ieie trupuri, iar acei vii o sa schimbe trupul lor in nemurire si o sa-i rapeasca pe nori intru intampinarea Domnului "si asa pururea cu Domnul vom fi", zice Apostolul Pavel.

Fericiti cei ce au parte la invierea cei de-ntai. Dar intreaba, care este invierea cei de-ntai ? Aceea de-adoua n-are de-afacere cu dansii. Ca invierea cea dintai este ca inainte de moarte daca se pregateste omul de murire, pentru viata vesnica, apoi el de-amul la Judecata n-ar sa vie. Cum zice si Mantuitorul: "Cel ce crede in Mine are viata vesnica si la judecata nu va merge. Va trece din moarte-n viata si Eu il voi invia pe el si-i voi da lui viata vesnica". Asa ca atuncia dreptii, aceia care o reusit inaintea lui Dumnezeu, aceia la judecata n-ar sa vie. Ca ei numai asteapta sa-i plateasca Dumnezeu atuncia. Dar el la judecata n-ar sa se duca, pentru ca n-are pentru ce sa-l judece pe dansul, ca el ii judecat de la moarte. S-o pregatit inainte de moarte cu faptele cele bune si el de-amu o trecut din moarte la viata. Numai ca asteapta sa ieie trupul si sa-i plateasca Dumnezeu dupa faptele lui, sa-i deie locul de salasluit dupa faptele lui. Atuncia spune ca dintr-acei drepti unii vor straluci ca soarele, unii ca luna, unii ca stelele, dupa cum si stelele se deosebesc unele de altele, unele sunt mai mari, unele mai mici. Asa si lumina lor, a oamenilor, va fi dupa faptele lor fiecare. Dar eu am zis: Doamne, n-o fi vrednic sa fiu in ceata calugarilor, care o capatat de la tine rasplata, dar macar in ceata crestinilor celor mantuiti, care o capatat imparatia Ta in sanul lui Avraam. Macar atata, sa nu ma dai la pedeapsa, Doamne. Cum ii vremea de amu, nu mai putem noi tine toate ale lui Dumnezeu. Dar sa faca mila cu noi Dumnezeu, sa ne ierte de pacate. Sa nu gandim c-am facut cevai bun. Numai Dumnezeu o facut bun, dar noi n-am facut nica bun. Sa ne smerim, asta arata smerenia. Iarta-ma, Doamne, ca n-am facut nimic bun. Ajuta-ma sa pun inceput bun.

Eu cred asa: Doamne! Tu erai bun cand erai cu trupul, dar amu si mai mare putere ai, ca esti chiar Dumnezeu cu toate. Poti sa ne ierti inca si mai degraba decat atunci. "Datu-Mi-S-a Mie de la Tatal toata puterea in cer si pe pamant". Tatal I-o dat Lui, El sa faca judecata si toate El sa le faca. Amu cum sa zicem noi ca is toti tot una, ca toate-s bune ? Nu-i tot bun. Unde este musulmanul cu ceea, cu ceea, cu ceea ? Unde este ? Asta-i foarte mare departare una de alta. Nu-s multi Dumnezei, numai un singur Dumnezeu, El o facut cerul si pamantul. Fiul se naste din Tatal mai ?nainte de toti vecii si Duhul Sfant purcede de la Tatal. Asa marturiseste dreapta credinta.

Doamne, nimic nu vrem, numai sa avem parte la dreapta credinta si la pocainta. Sa ne ierte Dumnezeu de pacate, sa capatam Imparatia lui Dumnezeu. Cine va capata Imparatia lui cea vesnica, acela mare bucurie va avea. Dar cine va scapata la partea de stanga vor plange saracii. E-e-e... Spune ca in Valea Plangerii va fi judecata, in Valea lui Iosaf. Mare plangere va fi atunci asupra pacatosilor, cand i-a trimete Dumnezeu: duceti-va in focul vesnic, ca nu va stiu pe voi, nu Mi-ati slujit Mie. Acolo in Valea lui Iosaf, de la Ierusalim este o vale care merge acolo pana intr-un deal unde ii manastirea lui Sfantul Sava. Acolo o facut Sfantul Sava lavra lui. Acolo in Valea Plangerii, acolo are sa fie judecata.