8

Ademenitu-s-a mintea ta; muscat-a din fructul oprit de Dumnezeu; privit din curiozitate si fara precautie, fructul parea frumos cum nu se mai poate. Din cale-afara de frumos parea fructul din necunoastere, din naivitate, din lipsa de experienta; sfatul rauvoitor, viclean, a izbutit sa-l faca pe om sa muste din fruct. Si astfel, muscand, a fost lovit de moarte. Amareala acelei muscaturi veninoase iti mai manjeste buzele, fiinta ta launtrica se zbuciuma in chinuri de pe urma otravii care lucreaza in ea. Tulburarea, confuzia, intristarea, necredinta iti coplesesc sufletul. Sleit de puteri, tulburat de pacat, privesti indarat, dupa ce te indreptasesi catre imparatia lui Dumnezeu.

Oare sa nu-ti fi amintit, atunci cand te-ai aflat la marginea caderii, pe buza parapastiei pacatului, ca, mai devreme sau mai tarziu, vei avea parte de un sicriu stramt si de un mormant, si ca ele se pregatesc negresit drept salas pentru orice faptura trupeasca ? Si ca pacatoasele desfatari iau sfarsit indata ce omul incepe sa se descompuna, ca trupul, pe seama caruia se caleste sufletul, este sortit a se da jertfa putreziciunii si mancare viermilor. De aceasta nu ti-ai adus aminte. Uitat-ai de judecata lui Dumnezeu, cea care asteapta cu rabdare intoarcerea spre pocainta a pacatosilor, dar care ii paste pe toti. Nu va intarzia infricosata judecata; curand, curand va sa vina; veni-va "ca un fur noaptea". Cere-i-se-va atunci socoteala fiecarui om de ce a facut in sederea si in lucrarea lui pe pamant. Ai uitat ca viclenii si cumplitii demoni care se arata acum sufeltului in chip de visari desfatatoare, care il ademenesc cu gandul de a-l lua in stapanire, se vor napusti asupra sufletului, in clipa despartirii acestuia de trup, ca niste fiare salbatice, si daca vor face dovada ca este al lor, il vor rapi. Ai uitat de soarta vesnica a pacatosilor care nu s-au invrednicit de mila lui Dumnezeu. Pentru ca au respins virtutea si pocainta prin care se vindeca nesocotirea virtutilor, vor fi aruncati in iadul cel mai din afara, vor fi dati chinurilor si schingiuirilor fara de masura si fara de sfarsit. Uitat-ai acestea toate si ai cazut cu groaznica cadere. Toate ale lumii - petrecerile, distractiile, grijile si indeletnicirile lumesti - nu-ti vor aduce liniste. Ele fac sa atipeasca constiinta pentru putin timp, dar nu pot s-o inabuse. In clipele cand incepi sa te scrutezi pe tine, ea se trezeste si, desteptandu-se incepe sa te acuze tot mai necrutator.

Dumnezeule milostiv! Tu vezi si porti neputintele omenesti ce stau dezgolite inaintea ochilor Tai; vezi neputinta si necuratia mea, in toata goliciunea, in fata ochilor Tai, patimile si demonii cumpliti care ma supun caznelor si schingiurililor.

<< capitolul anterior

capitolul urmator >>