Din Cuvantul-inainte la Psalmi al Sfantului Vasile cel Mare
Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si folositoare. Ea a fost scrisa
de Duhul Sfant pentru ca sa gasim in ea, intocmai ca intr-un spital sufletesc,
la care sa vina toti, doctoria potrivita pentru boala fiecaruia. Caci este scris
: " doctoria este aceea care va face sa inceteze suferintele cele mari ".
Intr-adevar, altceva ne invata cartile profetilor, altceva cele istorice, altceva
Legea si altceva indemnurile date prin Proverbe. Cartea Psalmilor insa cuprinde
in sine tot ceea ce este mai folositor in toate. Ea profetizeaza cele viitoare,
insemneaza fapte istorice, da legi pentru viata, arata ce trebuie sa facem si,
ca sa spunem intr-un singur cuvant, este o adevarata comoara de invataturi bune,
punand la indemana fiecaruia, dupa sarguinta lui, tot ceea ce ii este de folos.
Ea vindeca ranile cele vechi ale sufletului si aduce cat se poate de grabnic
insanatosirea celui de curand ranit. Ingrijeste de cel bolnav si pastreaza intreg
pe cel sanatos. In genere, ea face ca patimile, care de-a lungul vietii omenesti
cauta sa se cuibareasca in suflete, sa fie indepartate, si la aceasta ajunge
prin crearea ingrijita a unei stari sufletesti pline de bucurie si de placere,
care face ca in suflete sa ia fiinta cugetele cele intelepte.
Astfel, fiindca Duhul Sfant stie ce greu este sa fim indrumati pe calea virtutii,
din cauza ca noi dispretuim viata cea inalta, ca unii care suntem inclinati
intotdeauna catre placere, ce a facut ? El a impreunat laolalta cu dogmele placerea
cantului, pentru ca, fara de stirea noastra, odata cu bucuria si frumusetea
celor auzite sa primim si folosul care rezulta din cuvintele pe care le auzim.
De altfel tot asemenea fac si doctorii cei intelepti atunci cand au de dat bolnavilor
doctorii amare : caci ei le amesteca mai intai cu miere si numai dupa aceea
le dau celor ce nu ar putea sa le ia altfel. Deci, aceasta este cauza care a
facut ca sa se ajunga si petru noi la cantarile acestea pline de armonie ale
psalmilor, pentru ca cei care-i vor citi sa creada ca fac cantari, iar in realitate
sa-si cultive sufletele. Caci adevarul este ca niciodata cineva nu a iesit din
biserica pastrand cu usurinta in minte cuvintele apostolice sau profetice, fie
ele oricat de simple, in timp ce cuvintele psalmilor le canta toti credinciosii
si nu arareori s-a intamplat ca cei care din cauza maniei aratau intocmai ca
fiarele salbatice, de indata ce au inceput sa cante vreun psalm, la un loc cu
altii, sa se intoarca apoi de acolo cu salbaticia din suflet imblanzita, datorita
cantecului.
Psalmul este linistea sufletelor, rasplatitorul pacii, potolitorul galagiei
si al valurilor gandurilor. El face sa slabeasca mania sufletului si infraneaza
pornirea catre patimi; este tovarasul prieteniei, apropierea celor care stau
departe, ca unul care impaca pe cei ce-si poarta vrajmasie. Caci cine, oare,
mai poate fi socotit vrajmas al altuia, atunci cand isi uneste glasul la un
loc cu el, pentru a da laolalta lauda lui Dumnezeu ? Psalmodia aduce cu sine
tot ce poate fi mai bun : iubirea, facand din tovarasia laolalta a glasului
un fel de trasura de unire intre oameni; adunand pe credinciosi laolalta intr-un
singur glas de cor, psalmul este alungatorul demonilor, aducatorul ajutorului
ingeresc, arma pentru teama de noapte, liniste pentru oboseala zilei, pavaza
si mangaierea oamenilor credinciosi, iar pentru femeile credincioase una din
cele mai potrivite podoabe. Psalmul face ca pustiurile sa se arate locuite si
patimile sa fie infranate. Inceput pentru incepatori, el este crestere pentru
cei care propasesc pe calea virtutii si sprijin pentru cei care merg pe calea
desavarsirii. Psalmul este glasul Bisericii; el inveseleste sarbatorile si face
sa se nasca in inima credinciosului dorul dupa Dumnezeu. Chiar si din inimile
de piatra psalmul stoarce lacrimi. El este o fapta ingereasca, o traire cereasca,
o mireasma duhovniceasca. Ce poate fi mai intelept, oare, ca aceasta povata
a invatatorului care ne indeamna sa cantam, pentru ca in acelasi timp sa si
invatam cele ce ne sunt de folos ? Nu se intiparesc, oare, in felul acesta,
in sufletele noastre si mai bine invataturile ? Caci este de stiut ca invataturile
care se dau cu sila nu pot sa dainuiasca in suflete, pe cand invataturile care
patrund in suflet cu placere si bucurie raman de-a pururi. Ce nu poate invata
cineva din psalmi ? Maretia barbatiei, exactitatea dreptatii, insemnatatea infranarii,
desavarsirea judecatii, chipul in care trebuie sa rabde si tot ceea ce se poate
spune despre lucrurile cele bune. Numai aici poate sa se gaseasca teologia cea
desavarsita, aici prezicerea venirii in trup a Domnului Hristos, aici amenintarea
judecatii celei vesnice, aici nadejdea invierii, aici teama de iad, aici fagaduinta
maririi ce ne asteapta, ca si dezvaluirea tainelor celor nepatrunse, caci toate
se gasesc adunate aici, in Cartea Psalmilor, intocmai ca intr-o comoara bogata,
care este pusa la indemana tuturor. Si, daca este adevarat ca exista mai multe
instrumente muzicale, nu este mai putin adevarat ca profetul a armonizat cartea
aceasta cu instrumentul numit psaltire, pentru ca, dupa cum se pare, el a voit
sa arate cu aceasta harul Duhului Sfant care rasuna in ea, intrucat dintre toate
instrumentele muzicale numai psaltirea isi are cauza sunetelor venita din sus.
Intr-adevar, la chitara si la lira sunetul rasuna dedesubtul locului unde sunt
atinse coardele si numai psaltirea dintre toate instrumentele muzicale primeste
sunetele din partea de sus a ei, indemnandu-ne cu aceasta ca si noi sa ne deprindem
a cauta cele de sus si sa nu ne dedam patimior trupului, din cauza placerii
ce ne-ar da-o cantecul. Dealtfel, mai cred ca cuvantul profetic, prin constructia
instrumentului acestuia, a voit sa ne arate un lucru adanc si intelept, ca adica
toti cei plini de grija si cu sufletele senine pot fi usor condusi pe calea
care duce catre cele inalte.