Ce este Francmasoneria?

„Francmasoneria este o societate secretă, răspândită azi în lumea întreagă, pretinzând a avea un scop filosofic si umanitar”.[i] Nu vom începe prin a da o definitie completă a Francmasoneriei, ci vom arăta pe rând originile, organizatia si diferitele ei aspecte, rezumându-le la sfârsit într-o definitie.

1. Începuturile Francmasoneriei

Începuturile Francmasoneriei formează un subiect de interminabile discutii. În forma de astăzi ea există din 1717, când 4 loji engleze s-au întrunit la Londra si au format Marea Lojă a Angliei.[ii]

În 1723 Andersen întocmi Constitutiile acestei organizatii pe baza Constitutiei mai vechi a lojilor de zidari din Anglia. (Aceste loji de zidari rămăseseră cu timpul numai cu numele de zidari, în ele intrau orice fel de oameni.) Constitutiile lui Andersen sunt legea fundamentală a Francmasoneriei.[iii]

2. Organizarea Francmasoneriei

Membrii Francmasoneriei sunt împărtiti în grade oculte. Membrii dintr-un grad nu stiu nici cine face parte dintr-un grad superior, nici cine face parte din acelasi grad cu ei. Stiu numai cine face parte din gradele inferioare. Din punct de vedere al numărului gradelor, precum si al altor caracteristici rituale, Francmasoneria se împarte în diferite rituri.

Astfel există Francmasonerie ioanită sau albastră. Membrii acesteia sunt împărtiti numai în trei grade: ucenic, calfă si maestru.[iv] Apoi este ritul scotian sau rosu si cuprinde asa zisele grade înalte, 30 la număr, iar si mai sus de acestea sunt gradele invizibile. De obicei însă Francmasoneria ioanită nu există decât ca treaptă inferioară, supusă celei scotiene. Gradele înalte si cele invizibile sunt cele care conduc din umbră toată vasta organizatie a Francmasoneriei, în mod unitar, pe tot globul pământesc. În vârful piramidei stă Patriarhul, sau Împăratul neîncoronat al lumii.[v]

Ridicarea într-un grad nu se face prin alegerea de jos, ci prin selectie de sus; cei din gradele superioare ridică pe cine vor dintr-un grad inferior la un grad superior. Intrarea în orice grad se face printr-un jurământ înfricosător si printr-o initiere. Prin jurământ, cel ce intră în gradul nou se obligă să păstreze secretul fată de tot ce va vedea si va cunoaste în acest grad. Prin initiere i se comunică taine din învătătura si misiunea Francmasoneriei, necunoscută de gradele inferioare. Secretele comunicate gradelor inferioare sunt anodine, dar cele comunicate gradelor superioare sunt grozave.[vi] Iată jurământul prestat de ucenicul Francmasoneriei ioanite: „Jur înaintea Marelui Arhitect al pământului că nu voi descoperi nimic, nici prin semne, gesturi sau altceva ce poate descoperi si indica ceva ce nu trebuie descoperit. În caz de călcare a jurământului primesc să mi se taie beregata, să mi se scoată ochii, să mi se găurească pieptul, să mi se smulgă inima, să mi se scoată măruntaiele din trup, să se ardă, să se prefacă în cenusă si să se arunce în fundul mării sau să se împrăstie în cele patru vânturi pe fata pământului”.[vii]

Alături de această organizatie, ocultă chiar pentru membri, există una administrativă, secretă pentru profani. Francmasoneria lucrează în ateliere. Atelierele în care lucrează primele grade se numesc loji simbolice, formate fiecare din vreo 50 de persoane. Atelierele gradelor superioare au alte numiri. În fruntea fiecărei loji se află un venerabil cu rol de presedinte ajutat de mai multi demnitari. Toti sunt alesi pe un an de către membrii lojii.

3. Francmasoneria si evreii

Evreii au un rol preponderent, chiar dominant în Francmasonerie. Toate gradele înalte si invizibile au fost create si sunt ocupate de ei. Bauer, Pirlet, Caillard, Lacorne, Morin, Francken, Moise Cohen, Isaac Long, întemeietorii Francmasoneriei gradelor superioare din Franta si America au fost toti evrei.[viii] În Ungaria majoritatea Francmasonilor erau evrei, iar conducerea era aproape exclusiv în mâna lor. „Biserica israelită e aliatul nostru firesc, ea ne sprijină si o multime de iudei sunt în rândurile noastre”, se spunea în revista Francmasonilor din Ungaria, Acacia, 1908, nr. 62.[ix] În Germania lojile dependente de Marea Lojă din Hamburg erau la fel ocupate de o mare majoritate de evrei. În Turcia conducătorii Francmasoneriei erau pe la 1909, evrei. Tot asa în Italia, seful Francmasoneriei era faimosul evreu Ernesto Nathan, care a ajuns primar al Romei.

Francmasoneria franceză a fost condusă în trecut de evreii Cremieux si Gambetta. În Anglia, dintre cei vreo 300.000 Francmasoni, peste 43.000 sunt evrei.[x]

Masoneria nu este numai o simplă reuniune filantropică sau scoală filosofică, ci alcătuieste un sistem mistagogic, care reaminteste de vechile religii sau culte misteriaco-păgâne, din care îsi trage obârsia, alcătuind o urmare si o reînviere a lor... Raportul acesta al masoneriei cu religiile misteriace se vede de altfel si din cele ce au loc si se săvârsesc în timpul initierilor. Căci, după cum în cele ce au loc în misterele idolatre vechi se relua drama luptelor si a mortii zeului misteriac si prin reluarea aceasta mimică a dramei acesteia, cel ce se initia murea dimpreună cu patronul religiei misteriace – care întotdeauna era o persoană mitică simbolizând soarele sau natura, care murea iarna si reînvia primăvara - , tot asa si în initierea celui de al treilea grad al Francmasoneriei. Într-adevăr treapta aceasta a initierii alcătuieste o expunere dramatică a mortii protectorului masoneriei, Hiram, si un fel de reluare dramatică a mortii acestuia în care, cel ce urmează a fi initiat suferă dimpreună cu el, fiind rănit în aceleasi organe si în aceleasi locuri ale corpului ca si Hiram... Astfel Francmasoneria, în chip clar, este o religie misteriacă cu totul diferită, separată si străină de religia crestină... Masoneria are slujbe religioase proprii, ca ceremonia învierii în chip de lup, sau botezul masonic, ceremonia recunoasterii căsătoriei sau căsătoria francmasonă, parastasul francmasonic, inaugurarea templului masonic etc.”[xi]

5. Francmasoneria si crestinismul

Francmasoneria se prezintă asadar ca o cvasi-religie cu zeul ei propriu: Hiram. În realitate ea nu admite o fiintă personală la conducerea lumii, precum nu admite un principiu personal în oameni. Ea preconizează un panteism naturalist: Hiram simbolizează forta universală care îsi ia temporal măsti individuale, prezentându-se sub formă de persoane trecătoare. „Masonul stie că personalitatea sa nu e nimic si se dezinteresează de ea. El urcă până la principiul interior al initiativei, pe care-l bănuieste, fără a-l putea cunoaste exact, Dumnezeu necunoscut în realitatea sa misterioasă: acesta e eul transcendent, identic poate în toate existentele cari cugetă”. Asa zisele persoane omenesti sunt rolurile pe care le joacă trecător unul si acelasi actor.

„Un actor misterios detine rolul personalitătii noastre. Cine este artistul care nu se arată în scenă, ci rămâne travestit si mascat?... E o energie consacrată Marii Opere, fortă indestructibilă ca orice altă fortă. Această energie este independentă de instrumentul prin care se manifestă printre noi. Ea se transformă fără a se stinge... Cine lucrează deci în noi, dacă nu forta care animă pe predecesorii nostri? Hiram, care învie, este o realitate. Să stim să medităm si să întelegem. Că indivizii dispar, putin importă, dacă energia care lucra în ei subzistă. Să ne dezinteresăm deci de o nemurire pe care ne-am reprezentat-o ca individuală. Personalitatea noastră se va stinge si dacă mai târziu evocatorii nostri si-ar închipui că intră în relatie cu noi, ei n-ar constitui o fantomă decât adunând notiunile ce si le-ar putea face despre noi”.[xii]

„Individul este produsul tranzitoriu si repetat al unei cauze permanent constructive. În ce priveste pe Marele Arhitect al Universului, trebuie să notăm că această expresie nu intentionează să impună o credintă. Să ne păzim deci a ceda acelei leni a spiritului care confundă pe Marele Arhitect al initierilor cu Dumnezeul credinciosilor”.[xiii]

Francmasoneria este rationalistă. Ea îndeamnă pe membrii săi să supună totul cugetării rationale ca filtru suprem pentru tot ce au să admită. [xiv] Iată ce zice un alt francmason: „Nici forta statului, nici cerinta nu sunt eterne... Atunci ce poate regenera poporul căzut în dezordine? Nimic altceva decât stăpânirea măsurată a ratiunii... Idealul FM constă în a construi pe nesimtite o republică universală si democrată a cărei regină va fi ratiunea, iar consiliul suprem, adunarea înteleptilor. În virtutea principiului care a prezidat la nasterea Francmasoneriei, ea va putea, bazându-se nu pe voia unui Dumnezeu inaccesibil, ci pe imperativele Ratiunii, să dea o viată moralei crestine”[xv]

Din acestea rezultă si raportul francmasoneriei fată de crestinism. Mai putem aduce câteva citate pentru a arăta atitudinea directă a FM fată de crestinism. Tot autorul din care am citat mai sus declară: „Mai vedeti mântuirea oamenilor într-o renastere religioasă? O! visul imposibil! Boltile sanctuarelor ale căror ruine voiti să le reparati, nu vor mai vedea niciodată decât un ecou slab al rugăciunilor de odinioară. Nu mai există Dumnezeu pentru a mai învia mortii si Acela (Hristos) ale cărui accente magice deschideau mormintele, nu mai poate spera că un miracol asemănător va opri coborârea lui lentă în groapa uitării. Mai mult ca totdeauna o credintă laică se substituie unei credinte supranaturale”.[xvi] Fr. O. Wirth în lucrarea citată compară pe Hiram cu Hristos, ambele nume exprimând doar acelasi simbol al trecerii energiei cosmice dintr-o persoană ce dispare definitiv în alta ce apare (moartea si învierea lui Hiram). E acelasi mit, doar numele e altul.[xvii] O libertate a vointei nu admite FM Totul în lume, chiar si viata sufletească, decurge după o lege necesară neschimbabilă. „Simbolismul masonic împinge mai departe analogia sugerând că microcosmul sau lumea mică, se construieste ca si macrocosmul, lumea mare”.[xviii]

Dar Francmasoneria nu reprezintă o conceptie statistică, ci se multumeste să existe si ea alături de crestinism. Francmasoneria e prin excelentă dinamică. Ceea ce cere mai mult adeptilor e actiunea, reclădirea lumii, conform principiilor ei. Astfel FM luptă cu îndârjire să elimine din omenire conceptia opusă ei, crestinismul, si institutia care-l sustine, Biserica. Devizele ei sunt: Separarea Bisericii de Stat, scoala laică, căsătoria civilă, difuzarea principiilor anticrestine în masele largi. În unele state cum sunt Franta[xix], Spania[xx], Rusia[xxi], devizele acestea au fost realizate. În alte tări se merge cu pasi repezi spre această stare. Biserica stă în fata ofensivei puternice a unui dusman necrutător.

6. Scopul Francmasoneriei

Francmasoneria îsi tine ultimele ei scopuri în secret. Dar fără voia ei se strevăd adeseori aceste scopuri, din mărturisiri masonice mai mult sau mai putin învăluite. Regulat, francmasoneria spune că scopul ei este cercetarea adevărului si actiunea caritabilă.

Dar de o actiune caritabilă francmasonică nu s-a împiedicat nimeni până acum. Si apoi de ce ar fi lipsă de o asociatie clandestină si de secrete, pentru desfăsurarea unei actiuni caritabile?

În realitate când masonii explică mai larg sensul actiunii lor caritabile, vezi că e vorba de o fericire a lumii prin scăparea de ideile ei de acum, prin asezarea ei pe temeliile principiilor rationaliste masone. „Binefacerea pentru mason nu se confundă cu ceea ce s-a convenit să se numească caritate. Cedarea câtorva bucăti de pâine, din prisos, nu-l achită de datoria sfântă ce o contractează initiatul fată de umanitate. A face bine comportă un întreg program de viată”. Într-o formă eufemistă, Fr. O. Wirth[xxii] arată asadar că nu caritatea este scopul Francmasoneriei.

Iar cercetarea adevărului de care vorbeste FM trebuie înteleasă ca o lansare a tuturor ideilor de destrămare a Statului si a Societătii. Toate ideile de extremă stângă ale comunismului au fost pregătite în Loji si aplicate de francmasoni. La fel, toate ideile anticrestine, de totală emancipare a instinctelor omenesti inferioare de sub prestigiul virtutilor crestine. De la Marx până la Lenin si Trotzki, toti sefii mai de seamă ai comunismului au fost evrei si francmasoni, sau cel putin francmasoni.

Ziarul francmason Latomia scrie (Iulie 1849, p. 237): „Nu putem decât să salutăm socialismul ca pe un excelent aliat al FM în munca de înnobilare a omenirii, în străduinta de a promova binele omenirii. Socialismul si masoneria împreună cu comunismul au tâsnit din acelasi izvor”[xxiii].

Scopul Francmasoneriei stă în legătură cu soarta întregii omeniri. FM luptă pentru o anumită directionare, pentru o anumită tintă a întregii vieti omenesti colective si individuale. Care este acest scop? Dintr-o multime de mărturisiri masonice si din descifrarea sensului ce se desprinde din toată activitatea de până acum a FM, rezultă că acest scop este: întemeierea unei republici mondiale, condusă de francmasoni, adică de evrei. O republică cu desăvârsire laică, cu o omenire îndobitocită de mizerie si de patimile inferioare dezlăntuite.

Iată ce spune acelasi Fr. O. Wirth, în manualul maestrului: „Să avem curajul să ne zicem religiosi si să ne afirmăm apostoli ai unei religii mai sfinte decât toate celelalte. Să propagăm Religia Republicii, care va forma inima cetătenilor si va cultiva virtutile republicane”.[xxiv] Tema întemeierii republicii mondiale sub stăpânirea Francmasoneriei a format obiectul Congresului mondial al FM, din 1900, tinut la Paris.[xxv]

Când vorbesc metaforic, francmasonii se prezintă ca zidarii care au să rezidească, sub conducerea lui Hiram, templul lui Solomon din Ierusalim. Aceasta înseamnă, fără metafore, restabilirea dominatiei lui Israil asupra lumii întregi.[xxvi]

Numai din tendinta FM, după republica laică, internatională si extrem de democratică se explică de ce toate revolutiile de la cea din 1789 încoace, toate loviturile date crestinismului, principiului monarhic si national, principiului autoritătii, sunt opera francmasonilor. Din aceste motive, toate statele care recunosc valoarea principiului national si a factorului crestin au desfiintat Francmasoneria. Asa a făcut si Italia prin Mussolini în 1925[xxvii], si Germania prin Hitler. În Ungaria a fost desfiintată după prăbusirea comunismului lui Bela Kuhn, dovedindu-se că acest comunism a fost creatia lojilor[xxviii].

7. Francmasoneria în România

Nu vom face un istoric al Francmasoneriei în România. Până la război nu s-a bucurat de dezvoltare remarcabilă. Abia de la război încoace si mai ales în ultimii vreo 10 ani, a luat un avânt ce dă de gândit. Din cele sase grupe francmasonice române, una e pur evreiască: B’nai B’rith, alta Federatia lojilor simbolice de rit ioanit din România e evreo-ungurească (în Ardeal) si în 1933 s-a unit cu Marea Lojă Natională Română, iar o a treia e evreo-nemtească: Marea lojă germană din România. Românii se găsesc numai în celelalte trei: Marea Lojă Americană din România (afiliată la Marea Lojă Americană din New York), Marele Orient din România afiliat la Marele Orient din Franta, si care cuprinde 90% evrei si, în sfârsit, Marea Lojă Natională din România, care afisează tricolorul, afectează lupta contra celeilalte Francmasonerii, pe motiv că e jidovită, dar aceasta e numai o mască cu scopul de a vâna cât mai multi ofiteri si alti buni români.[xxix]

Marea Lojă Natională condusă până în 1933 de dl. Pangal, în acel an s-a rupt în două, o parte lojile ei – cele provinciale si cinci din cele zece bucurestene – constituindu-se separat în frunte cu dl. M. Sadoveanu. Dar pe dl. Sadoveanu l-au urmat numai masonii din primele trei grade, cei din gradele superioare au rămas cu dl. Pangal. Si cum masonii primelor trei grade sunt condusi de cei din gradele superioare se pare că schisma din Marea Lojă Natională e tot numai o cursă pentru românii naivi pe care prestigiul unui Sadoveanu îi atrage mai mult decât dl. I. Pangal. De altfel, gruparea d-lui Sadoveanu s-a aliat cu Marele Orient.[xxx]

Despre opiniile de mason ale d-lui M. Sadoveanu cităm doar următoarele rânduri din cuvântarea rostită la adunarea din 2.VII.1933, a Marii Loji Nationale. Sub un văl eufemist se întrezăreste toată adversitatea masonică fată de credinta crestină si ideea natională: „Liber cu adevărat e numai acel maestru care izbândeste a-si domina pasiunile si a se elibera de prejudecăti. Cel care păstrează ura de rasă, obscurantismul violentelor, suficientele dogmatice, e un sclav ca si cel care nu-si poate domina pasiunile degradante”.[xxxi]

Foarte sistematic zeflemiseste dl. M. Sadoveanu credinta crestină ortodoxă pe care o socoteste o credintă pentru naivi, mult inferioară stiintei „egiptene” a „Magului” superior în romanul „Creanga de aur”.

Numărul masonilor din România era încă în 1932 întristător de urcat. Astăzi se pare că sunt si mai multi. În 1932 aveam 3300 masoni. Cehoslovacia avea 60, Iugoslavia 900, Polonia 450, Bulgaria 500. Se va recunoaste că România fată de aceste tări vecine are enorm de multi.

Influenta masonilor în viata mai nouă a Statului nostru se resimte dureros, dictând din toate locurile de conducere.

De altfel si în Marea Lojă Natională se află evrei.

8. Asa-zisa Masonerie Natională Română

Dar asupra Masoneriei Nationale Române trebuie să insistăm ceva mai mult. Despre ateismul Marelui Orient din România si al Marii Loji Nationale a d-lui Sadoveanu nu poate fi nici o îndoială, odată ce el este în strânsă comuniune cu Marele Orient din Franta, despre care însăsi întâmpinarea Masoneriei Nationale Române către Sfântul Sinod spune: „Prima mare organizatie dizidentă a fost asa numitul Mare Orient din Franta, care încă din secolul al VIII-lea s-a îndepărtat încetul cu încetul de masoneria traditională, suprimând obligativitatea credintei în Dumnezeu si în nemurirea sufletului, precum si aceea a contractării jurământului pe Sf. Scriptură, dintr-un asa zis spirit de liberă cugetare, si ajungând în anul 1878, la însăsi primirea ateilor în Ordin. Aceasta a provocat, după cum era si firesc, o imediată ruptură a relatiilor între marile loji masonice regulate cu Marele Orient din Franta, si de atunci încoace atât Marele Orient din Franta cât si toate organizatiile afiliate lui, din lumea întreagă, sunt socotite ca schismatice, eretice si orice relatii sunt interzise între masonii regulati si membrii acestor organizatii”.

Noi vom arăta în primul rând, că există relatii între organizatiile masonice cu care este afiliată Masoneria Natională Română si între cele ce stau în legătură cu Marele Orient din Franta, iar în al doilea rând vom pune în adevărata lumină atitudinea fată de religie a Masoneriei, ce se pretinde adversară Marelui Orient din Franta.

a) Marele Orient din Franta si Marea Lojă din Franta stau în asa strânse legături, încât în fiecare an se adună delegatii lor într-un convent comun[xxxii]. Marea Lojă din Franta însă face parte din Asociatia Masonică Internatională (A.M.I.) cu sediul în Geneva, împreună cu Marile Loji din Belgia, Bulgaria, Grecia, Luxemburg, Norvegia, Polonia, Portugalia, Elvetia, Cehoslovacia, Spania, Viena si Iugoslavia, dintre care multe au legături cu Masoneria Natională Română. (Vezi întâmpinarea amintită mai sus.) De altfel A.M.I. luptă pentru ca „într-un viitor mai apropiat sau mai depărtat, lantul mondial să se încheie în sensul ca diferitele dialecte masonice ale umanitătii să se unească într-o limbă comună”[xxxiii]. Deci si acum sunt numai deosebiri dialectale.

Cu Marele Orient din Franta are legături Marea Lojă din Viena[xxxiv]. Ori Marea Lojă din Viena stă în relatii oficiale cu Marea Lojă din Anglia[xxxv] si deci si cu Masoneria Natională Română.

Cât de neserioase si de trecătoare sunt suspendările de relatii între diferitele organizatii francmasonice se vede si din pilda ce au dat-o în anii recenti francmasoneriei germane. Atât cele trei Mari Loji prusiene vechi care se socotesc foarte nationale, cât si alte patru din cele umanitariste: Marea Lojă din Hamburg, cea din Bayreuth, cea din Frankfurt pe Main si cea din Darmstadt, au rupt relatiile cu Marea Lojă din Viena, socotită internationalistă. Însă în acelasi timp Marile Loji din Hamburg, Bayreuth si Frankfurt pe Main au reluat relatiile cu Marea Lojă din Anglia, care are la rândul ei relatii cu Marea Lojă din Viena[xxxvi].

Cu drept cuvânt observă Fr. Hasselbacher în opera sa monumentală Entlarvte Freimaurerei 1936, vol. I, p.71: „Ori-ce scolar care cunoaste regulile elementare de matematică stie că: două mărimi egale cu o a treia, sunt egale si între ele. Dacă a=b si b=c, atunci si a=c”. Dacă Masoneria Natională Română are legături cu cea din Austria, iar aceasta cu Marele Orient din Franta, evident că prin masoneria austriacă există legături si între Masoneria Natională Română si Marele Orient Francez.

Ce însemnează acum că două organizatii masonice au legătură si ce însemnează că legăturile acestea sunt suspendate?

Când două organizatii masonice stau în legături atunci ele comunică oficial prin organele lor conducătoare. Astfel în „Regulamentul de organizare si functionare al Marii Loji Nationale Române” art.45 lit. i, se spune despre Consiliul Marii Loji Nationale, care este puterea ei executivă, că „reprezintă împreună cu Marele Maestru, Mare Lojă Natională din România pe lângă conducerea supremă a fiecărui Rit de pe lângă Marile Puteri Masonice Străine”[xxxvii]. Legăturile acestea primesc un caracter si mai permanent si mai concret prin aceea că cele două organizatii masonice în legătură îsi desemnează câte un delegat, care e numit membru regulat cu un rang superior în Marea Lojă prietenă. Iată ce spune citatul Regulament în această privintă la art. 6: „Marele Maestru poate să numească pe orice frate ca să-l reprezinte într-o Mare Lojă soră din străinătate, de asemenea el poate numi ca membru al Marii Loji Nationale din România, cu rangul pe care-l crede potrivit, pe orice frate desemnat ca reprezentant al Marelui Maestru al unei Mari Loji soră din străinătate”[xxxviii].

În felul acesta în fiecare organizatie francmasonică sunt prezente organizatiile străine masonice. În afară de aceste legături membrii din lojile unei organizatii pot vizita oricând lojile de grad egal sau inferior ale unei organizatii străine, iau parte la festivitătile lor si pot fi numiti membri de onoare ai acelei organizatii străine[xxxix]. Fr. Hasselbacher dovedeste în opera citată, pe baza unui vast material din arhivele lojilor germane desfiintate, că suspendarea legăturilor între două organizatii masonice lasă mai departe putinta membrilor din lojile unei organizatii de a vizita lojile celeilalte organizatii, numai cât aceste vizite n-au un caracter oficial, ci numai unul oficios[xl]. Masonii individuali sunt frati pe tot globul pământesc, oricărei organizatii ar apartine. Oricărui rit ar apartine un mason, el este frate cu toti masonii de pe glob[xli].

De altfel, aceste suspendări de relatii sunt accidentale, ele nu sfărâmă unitatea si simpatia fundamentală, care leagă întreaga Francmasonerie universală. Si se depun totdeauna cele mai mari străduinte ca aceste suspendări să înceteze cât mai repede si unitatea să devină tot mai strânsă. Ba mai mult, aceste suspendări de relatii au loc numai între organizatiile masoneriei ioanite, a primelor trei grade. Masoneria gradelor superioare e un front unitar. Ori masoneria primelor trei grade e numai un stadiu de trecere spre cea superioară si e condusă de aceea. Deci supărările între organizatiile masonice subalterne sunt numai niste iluzii, niste concesii făcute spiritului neprogresat în masonerie al membrilor inferiori, cărora le place să creadă că sunt în ceartă cu masoneriile străine.

Dăm câteva citate în acest sens din cartea masonilor vienezi, Das Blaubuch der Freimaurerei (Viena, 1933):

„Organizarea ritului scotian este foarte potrivită pentru urmărirea si ajungerea scopului său depărtat. Existenta faptică a unui lant mondial francmason, cel putin în cadrele ritului, este în opozitie cu organizatiile, din nefericire încă asa de neînchegate, ale francmasoneriei ioanite, care se luptă între ele din motive dogmatice – avantajul fundamental al lucrării sale. Ritul scotian cu ale sale 36 de Supreme consilii constituie pentru toate teritoriile francmasone cu o aceeasi doctrină, un acelasi mod de a lucra, asadar unul si acelasi front unitar francmasonic. Ritul scotian este afară de aceea un pasaport către toate atelierele corespunzătoare ale masoneriei si oferă asadar raza cea mai mare de actiune”[xlii].

Să observăm că Marea Lojă Natională Română, care are sub administratia sa gradele 1-3, este sub autoritatea Supremului Consiliu de grad 33 al Ritului Scotian Antic si Acceptat[xliii]. Între cele 36 supreme Consilii numite în cartea citată, se află si cel din România si cel din Franta, autoritatea supremă a masoneriei franceze[xliv]. Pentru întărirea unitătii între organizatiile gradelor inferioare lucrează afară de amintita Association Maçonique Internationale cu sediul la Geneva, care întruneste Marile Loji Simbolice (ale primelor trei grade), Die Allgemeine Freimaurerei Liga (Afeme) cu sediul în Basel, care întruneste pe masoni individuali pentru a realiza lantul mondial al masoneriei[xlv]. Aceste organizatii tin des congrese în diferite centre europene. In Fr. Hasselbacher op. cit. vol. I, p. 53-80 se găsesc multe citate de ale francmasonilor că Masoneria este una. Luăm pe Marele Maestru al Marei Loji din Bayreuth, prof. Blunschli care a scris în Freimaurerei Zeitung din 11.IV.1874 : „De câtiva zeci de ani lojile se adună si iau un caracter tot mai national, desi misiunea lor este internatională. De ce aceasta? Ce sens are? Căci dacă francmasoneria nu are nimic cu patria, de ce se îmbracă în forme nationale? Sâmburele cel bun al acestei miscări este trebuinta după o mai mare consolidare, pentru a valorifica mai bine puterea confederatiei masonice.

Însemnătatea internatională a masoneriei nu e slăbită prin aceasta, dimpotrivă puterea ei de actiune, eficacitatea ei devine si mai urcată”[xlvi].

b) Să lămurim acum atitudinea în chestiune religioasă a Masoneriei ce se pretinde supărată cu Marele Orient Ateu din Franta. Mai întâi câte ceva din „Constitutia si Regulamentul” Marii Loji Nationale Române. Observăm însă că în această Constitutie si Regulament nu sunt fixate decât chestiuni formale de procedură, idealurile organizatiei, principiile ei; cuprinsul discutiilor din ateliere nu este făcut cunoscut. Constitutia si Regulamentul îndrumă de câte ori e vorba de o chestiune mai importantă la Marile Constitutii, Traditiile si Reperele Ritului. Constitutia si Regulamentul Marii Loji Nationale nu e document pe baza căruia să se poată spune ceva definitiv referitor la scopurile si actiunea ei, cu atât mai mult cu cât acest document însusi vorbeste de secretele masonice a căror divulgare este socotită între infractiunile cele mai grave[xlvii]. Ba într-un loc spune acest document: „În Loji se primesc cunostintele care nu se publică nicăieri si pe care nu le putem învăta decât în Lojă”[xlviii].

Dar chiar si din putinele expresii ale acestui document se poate trage o concluzie care arată suficient conflictul masoneriei cu doctrina Bisericii. E adevărat că în art. 3 al Constitutiei, Statutelor etc. se prevede că „nimeni nu poate fi primit în francmasonerie dacă nu crede în Dumnezeu si în nemurirea sufletului”. Legămintele si jurămintele masonilor fată de Ordin sunt contractate pe Sf. Scriptură (p. 4). Dar în altă parte[xlix] se spune: „Oricare ar fi religia sau cultul cuiva, el nu poate fi exclus din Ordin, dacă crede în Marele Arhitect al Universului si practică învătăturile sfinte ale moralei”.

Până aici n-ar fi nimic grav. S-ar putea spune: sunt atâtea alte Societăti în care nu se cere nici acest minim de credintă religioasă. Numai cât celelalte Societăti au altfel de obiective economice, culturale, câtă vreme Francmasoneria se socoteste dacă nu un adversar al Bisericii, în orice caz un concurent al ei, cu o credintă proprie a ei. Căci iată ce se spune în pasajul citat putin mai la vale: „masonii, cele mai virtuoase elemente ale tuturor credintelor... caută să demonstreze superioritatea credintei pe care o profesează”. Asadar un francmason evreu, fără a-si însusi, prin intrarea în Francmasonerie, credinta crestină, e socotit si de francmasonii crestini ca având o credintă superioară aceleia pe care a revelat-o Însusi Fiul lui Dumnezeu cel întrupat. În mândria francmasonilor de a se socoti deasupra crestinismului[l], se află implicată negarea Divinitătii crestinismului, cea mai gravă dintre erezii.

Aceeasi concluzie se deduce si din alte datorii impuse masonului. După ce se spune la p. 74 că „printre noi sunt Frati de toate religiile si rasele”, la p. 75 se cere: „trebuie să preferi pe un Francmason oricărui alt om, când solicită, în conditii egale, aceeasi situatie”. Purtarea aceasta trebuie s-o aibă un mason nu numai fată de alt mason din tară, ci si fată de cei din străinătate, căci art. 5 al Constitutiei, Statutelor etc., p. 4 spune: „Oricărui rit i-ar apartine un mason, el este frate cu toti masonii de pe glob”. Prin urmare masoneria formează o cofraternitate mai presus de religie, de neam si de familie. Un mason consideră mai apropiat siesi pe un evreu mason decât pe un român crestin. Prin aceasta se rupe legătura bisericească dintre cei care formează, după Apostolul Pavel, Trupul tainic al Domnului. Se poate spune că masonul iese din Biserică, precum iese din comunitatea natională. „Familia, prietenii – se spune mai departe la p. 75 – sau vecinii să nu afle chestiuni în legătură cu activitatea francmasonică, atât personală, cât si cea colectivă”.

Putem pune de pe acum întrebarea: ce rost mai are jurământul pe Sf. Scriptură când îl rosteste si un evreu care nu crede în ea, sau când se respinge originea divină a ei?

Dar poate că cel putin nu se cuprinde în Marea Lojă Natională decât România, asa că acea cofraternitate cu masonii din alte tări rămâne o legătură destul de platonică. Chiar asa de ar fi si totusi ar fi grav: se afirmă în principiul care pune mai presus de legăturile bisericesti si nationale pe cele masonice. În realitate Masoneria Natională Română cuprinde multi străini si nu există nici o piedică pentru a cuprinde si mai multi. E adevărat că Supremul Consiliu gr. 33 nu admite în sânul său ca membri activi decât o pătrime de membri neortodocsi[li].

Dar numărul membrilor ar fi al Supremului Consiliu care se limitează între 9-33. Destul este dacă o pătrime din ei pot fi neortodocsi. Dar Supremul Consiliu are si membri emeriti. Între acestia numărul străinilor nu este limitat. Dar ceea ce-i mai important e că grosul Masoneriei Nationale îl formează membrii din celelalte grade, de la 1-32, si mai ales cei din primele 3 grade. Între acestia numărul străinilor iarăsi nu e limitat. Fată de toti acesti străini masonul român e obligat să le dea sprijin în toate împrejurările când se cere – în anumite cazuri cu riscul vietii[lii]. Refuzul sprijinului cerut aduce una din cele mai mari pedepse[liii].

Dar acum să luminăm si mai bine atitudinea fată de crestinism a Masoneriei Române, confruntând-o cu câteva citate din amintita Blaubuch a Masoneriei austriece, care este în legătură si cu cea din Anglia si cu cea română. Francmasonul vienez dr. Oscar Trebitsch spune în articolul Freimaurerei u. Radikalismus: „Caracteristica permanentă a Masoneriei este accentuarea necesar imanentă a caracterului autonom al eticei sale si prin aceasta în mod necesar si negarea oricărei posibilităti a vreunei etici, heteronome, fie ea crescută metafizic pe terenul speculatiei filosofice, fie pe cel al speculatiei teologice” (p. 65).

În această carte francmasonul Dr. Kurt Reichl scrie: „Francmasoneria este în fiinta ei adânc pătrunsă de ideea că, pe terenul credintei, nu poate fi dogmatizată o anumită convingere privitor la ceva imposibil de cunoscut. Ea stă pe punctul de vedere cel cu adevărat tolerat, că fiecare are să-si facă socoteala cu infinitul după trebuintele sale religioase. Felul credintei, de semnul ce-l dă fiecare notiunii sale despre Dumnezeu, nu e pentru Francmasonerie nimic, pentru ea totul este conducerea etică a vietii care rezultă din conceptia despre lume a respectivului ins” (p. 31).

Întâlnim asadar acelasi indiferentism fată de revelatia crestină, pusă în rând cu oricare altă credintă. Nici o grijă pentru unificarea sufletelor în aceeasi credintă crestină, ci insul e justificat în tendinta de a avea o atitudine cu totul individuală în chestiunea religioasă. Nu sustine nici Biserica impunerea cu sila a credintei crestine, dar propovăduieste sus si tare că această credintă e revelată de Dumnezeu, deci singura adevărată în plenitudinea ei, si dezaprobă fărâmitarea societătii omenesti în tot atâtea credinte câti indivizi sunt. Francmasoneria afirmă că n-are nici o dogmă. Dar are si ea pe cea a individualismului, socoteste ca valoare supremă judecata individuală. Cel putin pentru ochii lumii, căci în realitate impune adeptilor ei destule convingeri si secrete de al căror rost si sens nu au să se întrebe masonii gradelor inferioare.

Acelasi lucru îl afirmă Dr. K. Reichl si în alt loc al numitei cărti, într-o controversă cu iezuitul Fr. Muckermann despre încrederea în umanitatea pură, pe care francmasoneria o are, pe când crestinismul nu: „Să recunoastem clar si fără echivoc deosebirea fundamentală. D-v vă exprimati hotărât bănuiala în posibilitatea unei umanităti care nu e în legătură cu un Dumnezeu personal, care nu e străbătută de credinta în Dumnezeul personal al Bisericii. Francmasonul, asa cum îl înteleg eu (!!) nu e ateu, conceptia despre lume a Francmasoneriei are principiul unei fiinte supreme, unei ultime temelii spirituale a existentei. Dar cu deosebirea fericită (heilsarmee), antidogmatică fată de dogma Bisericii infailibile si singură mântuitoare, că ea lasă continutul, culoarea notiunii de Dumnezeu subiectivismului fiecăruia. Ea socoteste că există o credintă, dar aceasta nu trebuie dogmatizată drept o cunoastere care trebuie să fie singură adevărată, asadar imposibilă. Nu e linia d-v., prea venerate, să admiteti umanitatea laică a francmasonului care nu e hrănită de o credintă precisă într-un Dumnezeu personal, ca întemeiată, adevărată si variabilă. Vă îndoiti de garantiile interne ale acestei umanităti. Socotiti că numai ideea de umanitate a credintei crestine posedă putere îndatoritoare” (p. 25-26). Iar în alt loc: „Sigur ideea masonică despre umanitate nu e determinată religios, în sensul că nu cere înrădăcinarea ei într-o religie anumită, respectiv în cea catolică” (p. 20).

În spiritul acesta liber cugetător vorbesc masonii despre religie atunci când vor să-si prezinte în trăsături simpatice organizatia lor. Adevăratele lor sentimente sunt însă direct ostile la adresa religiei. Ele izbucnesc adesea în expresii nemascate, în felul acelora pe care le-am inserat în refrenul acesta la alt loc.

După ce am arătat că si masoneria zisă natională face parte din organizatia mondială a masoneriei, fiind angajată în urmărirea scopurilor comune ale masoneriei, si după ce am arătat că masoneria întreagă e cel putin liber cugetătoare pe teren religios, să mai revenim putin asupra scopului masoneriei în care e încadrată masoneria natională.

Am mai spus că scopul masoneriei nu e cercetarea filosofică a adevărului si nici filantropia. Acestea n-ar trebui tinute într-un secret atât de sever. Scopul ei este unul politic. Si este unul si acelasi pentru toată masoneria. De aceea se străduieste să formeze un front cât mai strâns, cum am văzut din paginile anterioare. Că scopul ei este unul politic, nu de politică de partid, ci de conceptie, ceea ce-i si mai grav, ne-o mărturiseste masonul Dr. K. Reichl în opera amintită, p. 35, aprobând următoarele cuvinte ale unui membru al Marelui Orient Francez: „Dacă politica însemnează a te aprinde de suferinta oamenilor pentru apărarea drepturilor omului, pentru realizarea unor cerinte culturale de mare valoare din punct de vedere etic si estetic, atunci, da, masoneria face politică, atunci masoneria este politică”. Mai precis ne arată orientarea politică a masoneriei mărturisirile aceluiasi mason, că organizatia din care face parte luptă pentru „libertatea personală si democratie”, care nu trebuie lăsată să fie sfărâmată de „dictatura barbară de dreapta sau de stânga” (p. 24). În acelasi sens se exprimă pe larg masonul Dr. Oskar Trebitsch în amintita carte, dezvoltând că masoneria e contrară oricărui radicalism, oricărei conduceri autoritare si pentru larga democratie (p. 64). Pe linia aceasta masoneria e contra monarhiei desi întâmpinarea Masoneriei Române spune altfel. Dr. Reichl mărturiseste că Masoneria a văzut în instaurarea republicii în Spania îndeplinindu-se o aprinsă dorintă a ei. „Nimeni n-a negat din latura Masoneriei că între întemeierea republicii si masoneria spaniolă există strânse legături. Nici n-a rămas nimănui că fratilor din Marele Orient li s-au împlinit prin noua organizare de stat o aprinsă dorintă” (p. 17).

Astfel nu e de mirare dacă Francmasoneria declară acum că stă în război din Spania, cu totul în ajutorul Frontului Popular. În ziarul ABC din Madrid, din 20.X.1936, foaie redactată ca toate foile de pe teritoriul Spaniei comuniste de sovietele muncitoresti, găsim următoarea declaratie din partea Masoneriei: „Situatia actuală este asa de extraordinară si de tragică, încât suntem nevoiti să rupem tăcerea noastră obisnuită. Masoneria spaniolă este deplin, total si absolut de partea Frontului Popular, de partea guvernului legal si împotriva fascismului”. În ziarul El Dia Grafico din 15.X din Barcelona se spune: „Multumită înteleptei prevederi a masonilor o mare parte din comandă în Guardia civil si Guardia de asalt (trupe politienesti create în mod special de republică) era încă înainte de 18 august în mâna republicanilor de încredere. Masonii au fost aceia care au făcut ca cea mai mare parte din flota de război să se pună în serviciul Frontului Popular si ofiterii răsculati să fie închisi. Masonii au fost aviatori care s-au asezat în fruntea flotei noastre aviatice. Comandantii celor mai multe din sectiunile armatei noastre sunt masoni. Masonii sunt în majoritate aceia care, în presă, pe tribune, la microfon au sustinut focul în suflete. Masoni sunt si aceia care pregătesc victoria în etape. Masoni în sfârsit, aceia care lucrează în străinătate ca neutralitatea să fie părăsită”[liv].

Din cele de mai sus se străvede destul de bine că nu sunt deosebiri reale si serioase între masoneria mondială căreia îi apartine Masoneria Natională Română si Masoneria afiliată Marelui Orient Francez. Astfel, având în vedere ceea ce am dezvoltat în toate capitolele acestui referat, putem formula următoarele:

Concluzii:

Francmasoneria este o organizatie mondială, secretă în care evreii au un însemnat rol, având un rit cvasi-religios, luptând împotriva conceptiei religios-morale a crestinismului, împotriva principiului monarhic si national, pentru a realiza o republică internatională laică (tendinta din urmă a se vedea în Blaubuch der Freimaurerei, Wien 1933, p. 82, în art. Paneuropa als Minoritatenfrage. Se recunoaste că „Masoneria urmăreste planul unei Europe unite”). Ea este un ferment de stricăciune morală, de dezordine socială. Biserica osândeste francmasoneria ca doctrină, ca organizatie si ca metodă de lucru ocultă si în special pentru următoarele motive:

1. Francmasoneria învată pe adeptii ei să renunte la orice credintă si adevăr revelat de Dumnezeu, îndemnându-i să admită numai ceea ce descopere ratiunea lor. Ea propagă astfel necredinta si lupta împotriva crestinismului ale cărui învătături sunt revelate de Dumnezeu. Vânând pe cât mai multi intelectuali să si-i facă membri si obisnuindu-i pe acestia să renunte la credinta crestină, francmasoneria îi rupe de la Biserică, si având în vedere influenta însemnată ce o au intelectualii asupra poporului e de asteptat ca necredinta să se întindă asupra unor cercuri tot mai largi. În fata propagandei anticrestine a acestei organizatii, Biserica trebuie să răspundă cu o contra propagandă.

2. Francmasoneria propagă o conceptie despre lume panteist-naturalistă, reprobând ideea unui Dumnezeu personal deosebit de lume si ideea omului ca persoană, deosebită, destinat nemuririi.

3. Din rationalismul si naturalismul său, francmasoneria deduce în mod consecvent o morală pur laică, un învătământ laic reprobând orice principiu moral „heteronom” si orice educatie ce rezultă din credinta religioasă si din destinatia omului la o viată spirituală eternă. Materialismul si oportunismul cel mai cras în toate actiunile omului, este concluzia necesară din premisele francmasoneriei.

4. În lojile francmasoneriei se adună la un loc evreii si crestinii si francmasoneria sustine că numai cei ce se adună în lojile ei cunosc adevărul si se înaltă deasupra celorlalti oameni.

Aceasta înseamnă că crestinismul nu dă nici un avantaj în ce priveste cunoasterea adevărului si dobândirea mântuirii membrilor săi. Biserica nu poate privi impasibil cum tocmai dusmanii de moarte ai lui Hristos să fie considerati într-o situatie superioară crestinilor din punct de vedere al cunoasterii adevărurilor celor mai înalte si al mântuirii.

5. Francmasoneria practică un cult asemănător celui al misterelor pre-crestine. Chiar dacă unii adepti ai ei nu dau nici o însemnătate acestui cult, se vor găsi multe spirite mai naive asupra cărora acest cult să exercite o oarecare fortă cvasi-religioasă. În orice caz prin acest cult francmasoneria vrea să se substituie oricărei alte religii, deci si crestinismului.

În afară de motivele acestea de ordin religios, Biserica mai are în considerare si motive de ordin social, când întreprinde actiunea sa contra francmasoneriei.

6. Francmasoneria este un ferment de continuă si subversivă subminare a ordinii sociale prin aceea că îsi face din functionarii statului, din ofiteri, unelte subordonate altei autorităti pământesti decât aceleia care reprezintă ordinea stabilită vizibil. Îi face unelte în mâna unor factori nestiuti încă nici de ei, având să lupte pentru idei si scopuri politice ce nu le cunosc. E o luptă nesinceră, pe la spate, niciodată nu există o sigurantă în viata statului si ordinea stabilită. E o luptă ce ia în sprijinul ei minciuna si întunericul. Împotriva jurământului crestinesc pe care acei functionari l-au prestat Statului, ei dau un jurământ păgânesc.

7. Francmasoneria luptă împotriva legii naturale, voită de Dumnezeu, conform căreia omenirea e compusă din natiuni. Biserica ortodoxă, care a cultivat totdeauna specificul spiritual al natiunilor, si le-a ajutat să-si dobândească libertatea si să-si mentină fiinta primejduită de asupritori, nu admite această luptă pentru exterminarea varietătii spirituale din sânul omenirii.

Măsurile cele mai eficace ce are să le ia Biserica împotriva acestui dusman al lui Dumnezeu, al ordinii social-morale si al natiunii, sunt următoarele:

1. O actiune persistentă publicistică si orală de demasca-re a scopurilor si a activitătii nefaste a acestei organizatii.

2. Îndemnarea intelectualilor români, care se dovedesc a face parte din loji, să le părăsească. În caz contrar Frătia Ortodoxă Română, extinsă pe toată tara, va fi îndemnată să izoleze pe cei ce preferă să rămână în loji. Biserica le va refuza la moarte slujba înmormântării, în caz că până atunci nu se căiesc. De asemenea le va refuza prezenta ca membri în corporatiile bisericesti.

3. Preotimea va învăta poporul ce scopuri urmăreste acela care e francmason si-l va sfătui să se ferească si să nu dea votul candidatilor ce apartin lojilor.

4. Sfântul Sinod acompaniat de toate Corporatiunile bisericesti si Asociatiile religioase se va strădui să convingă guvernul si Corpurile Legiuitoare să aducă o lege pentru desfiintarea acestei organizatii oculte. În caz că guvernul nu o va face, Sfântul Sinod se va îngriji să fie adusă o astfel de lege din initiativă parlamentară.

Tem. Nr. 785/937. IPS Mitropolit Nicolae al Ardealului, dă citire referatului cu studiul asupra francmasoneriei, ce i s-a cerut de Sf. Sinod încă din anul 1934.

Sf. Sinod, însusindu-si concluziile din referat, hotărăste:

I. Biserica osândeste Francmasoneria ca doctrină, ca organizatie si ca metodă de lucru ocultă si în special pentru următoarele motive:

1. Francmasoneria învată pe adeptii ei să renunte la orice credintă si adevăr revelat de Dumnezeu, îndemnându-i să admită numai ceea ce descoperă cu ratiunea lor. Ea propagă astfel necredinta si lupta împotriva crestinismului ale cărui învătături sunt revelate de Dumnezeu. Vânând pe cât mai multi intelectuali să si-i facă membri si obisnuindu-i pe acestia să renunte la credinta crestină, Francmasoneria îi rupe de la Biserică, si având în vedere influenta însemnată ce o au intelectualii asupra poporului, e de asteptat ca necredinta să se întindă asupra unor cercuri tot mai largi. În fata propagandei anticrestine a acestei organizatii, Biserica trebuie să răspundă cu o contra-propagandă.

2. Francmasoneria propagă o conceptie despre lume panteist-naturalistă, reprobând ideea unui Dumnezeu personal deosebit de lume si ideea omului ca persoană, deosebită, destinat nemuririi.

3. Din rationalismul si naturalismul său, Francmasoneria deduce în mod consecvent o morală pur laică, un învătământ laic, reprobând orice principiu moral „heteronom” si orice educatie ce rezultă din credinta religioasă si din destinatia omului la o viată spirituală eternă. Materialismul si oportunismul cel mai cras în toate actiunile omului, este concluzia necesară din premisele Francmasoneriei.

4. În lojile francmasone se adună la un loc evreii si crestinii si Francmasoneria sustine că numai cei ce se adună în lojile ei cunosc adevărul si se înaltă deasupra celorlalti oameni. Aceasta însemnează că crestinismul nu dă nici un avantaj în ce priveste cunoasterea adevărului si dobândirea mântuirii membrilor săi. Biserica nu poate privi impasibilă cum tocmai dusmanii de moarte ai lui Hristos să fie considerati într-o situatie superioară crestinilor din punct de vedere al cunoasterii adevărurilor celor mai înalte si al mântuirii.

5. Francmasoneria practică un cult asemănător celui al misterelor precrestine. Chiar dacă unii adepti ai ei nu dau nici o însemnătate acestui cult, se vor găsi multe spirite mai naive asupra cărora acest cult să exercite o oarecare fortă cvasi-religioasă. În orice caz prin acest cult Francmasoneria vrea să se substitue oricărei alte religii, deci si crestinismului.

În afară de motivele acestea de ordin religios biserica mai are în considerare si motive de ordin social când întreprinde actiunea sa contra Francmasoneriei.

6. Francmasoneria este un ferment de continuă si subversivă subminare a ordinii sociale prin aceea că îsi face din functionarii Statului, din ofiteri, unelte subordonate altei autorităti pământesti decât aceleia care reprezintă ordinea stabilită vizibil. Îi face unelte în mâna unor factori nestiuti încă nici de ei, având să lupte pentru idei si scopuri politice ce nu le cunosc. E o luptă nesinceră, pe la spate; niciodată nu există o sigurantă în viata Statului si în ordinea stabilită. E o luptă ce ia în sprijinul ei minciuna si întunericul. Împotriva jurământului crestinesc pe care acei functionari l-au prestat Statului, ei dau un jurământ păgânesc.

7. Francmasoneria luptă împotriva legii naturale, voite de Dumnezeu, conform căreia omenirea e compusă din natiuni. Biserica ortodoxă care a cultivat totdeauna specificul spiritual al natiunilor si le-a ajutat să-si dobândească libertatea si să-si mentină fiinta primejduită de asupritori, nu admite această luptă pentru exterminarea varietătii spirituale din sânul omenirii.

Măsurile cele mai eficace ce are să le ia Biserica împotriva acestui dusman al lui Dumnezeu, al ordinii social-morale si al natiunii, sunt următoarele:  

1. O actiune persistentă publicistică si orală de demascare a scopurilor si activitătii nefaste a acestei organizatii.

2. Îndemnarea intelectualilor români, care se dovedesc a face parte din loji, să le părăsească. În caz contrar, „Frătia Ortodoxă Română” extinsă pe toată tara va fi îndemnată să izoleze pe cei ce preferă să rămână în loji. Biserica le va refuza la moarte slujba înmormântării, în caz că până atunci nu se căiesc. De asemenea, le va refuza prezenta ca membri în corporatiile bisericesti.

3. Preotimea va învăta poporul ce scopuri urmăreste acela care e francmason si-l va sfătui să se ferească si să nu dea votul candidatilor ce apartin lojilor.

4. Sf. Sinod, însotit de toate corporatiunile bisericesti si asociatiile religioase, se va strădui să convingă Guvernul si Corpurile legiuitoare să aducă o lege pentru desfiintarea acestei organizatii oculte. În caz că Guvernul nu o va face, Sfântul Sinod se va îngriji să fie adusă o astfel de lege din initiativa parlamentară.

II. Întreg referatul împreună cu concluziile se va tipări în brosură prin Consiliul Central Bisericesc si se va întrebuinta ca mijloc de propagandă împotriva francmasoneriei.

IPS Patriarh prezintă declaratia făcută în fata Sa, a delegatilor lojii francmasone nationale în frunte cu dl. Pangal, prin care aduc la cunostintă că aceste loji se autodizolvă, spre a nu fi confundate cu Loja Marelui Orient si spre a nu se crede că este împotriva culturii sentimentelor monarhice, nationale si crestine. El – dl. Pangal – în numele delegatilor declară că toti membrii lojilor francmasone nationale sunt buni fii ai bisericii ortodoxe.

Sf. Sinod ia act cu satisfactie de declaratia d-lui Pangal si a celorlalti conducători ai masoneriei nationale române, citită în ziua de 25 Februarie a.c., în fata IPS Patriarh Miron, prin care anuntă că această organizatie se autodizolvă. Este prin urmare de sine înteles că hotărârea Sf. Sinod privitoare la masonerie nu se poate referi la lojile care s-au dizolvat si prin urmare nu mai există.

La orele 13 IPS Patriarh, ridică sedinta, prorogând Sf. Sinod pentru data de 29 Martie a.c., orele 10 dimineata.

Presedinte, (ss) Miron

Secretar, (ss) † Galaction Craioveanu

Cronică internă B.O.R., 55 (1937) nr. 3-4, martie-aprilie